Din stratul cenuşos de culoare gălbuie aflat sub stratul vegetal au ieşit la iveală fragmente ceramice, chirpic, piese şi zgură de fier, gresii pentru ascuţit, resturi de oase animale, rezultat al activităţii menajere, agricole şi meşteşugăreşti a locuitorilor aşezării. Din punct de vedere cronologic ele aparţin perioadei cuprinse între secolele XIII / XIV-XV.

Locuinţa feudală timpurie descoperită în anul 1990 în aşezarea "La Pădure" trebuie privită ca făcând parte dintr-un complex de locuire de lungă durată. Succesiunea pe verticală a cel puţin patru locuinţe nu ni se pare întîmplătoare ci firească, rezultată în urma evoluţiei comunităţilor autohtone din aşezare. În campania din vara anului 1996 a fost descoperit un pandantiv în sectorul D al aşezării unde au fost realizate săpturile arheologice. Pandantivul este turnat din bronz ajurat, este rotund, cu diametrul de 3,7 cm, grosimea plăcii de bronz de 1,2 mm. A fost găsit la adâncimea de 0,35 m în caseta C9 aferentă secţiunii SII D, deasupra locuinţei medievale timpurii L20, din al cărei spaţiu putea proveni, fiind antrenată mecanic spre suprafaţă. Inventarul acestei locuinţe constă în primul rând din material ceramic databil între sfârşitul sec. XII şi jumătatea sec. XIII. Pandantivul pare să fi aparţinut unui rabin al cultului mozaic, al unui credincios evreu din acest cult religios sau al unui credincios cazac. Pandantivul are un aspect clasic, îngrijit, este lucrat din bronz turnat ajurat. Se poate distinge Steaua lui David, în şase colţuri, şi a simbolurilor - şapte cercuri, pe fiecare membrană a stelei - simbolul MENOREI, candelabrul sacru, cu şapte braţe ale cultului mozaic.

Nivelul prefeudal de locuire este reprezentat printr-un număr redus de fragmente ceramice din strat şi din complexele mai noi în care au fost dislocate. Ca factură, pasta este de două feluri: cu scoici pisate şi cu nisip în compoziţie. Vasele erau lucrate la roată şi aveau ca decor benzile de linii simple şi în val. În caseta C11 a fost prins un colţ al unei locuinţe al cărei nivel de călcare se afla la 1,25 m adâncime de la suprafaţa solului (0,50 m de la baza stratului). Pe fundul locuinţei s-au descoperit fragmente aparţinând ambelor categorii ceramice. Ca formă, pe lângă vasul borcan este prezentă şi strachina cu buza trasă în interior. Decorul este cel cunoscut pentru ceramica prefeudală. Pe baza materialului ceramic datăm locuinţa L8 în sec. VIII-IX şi o atribuim populaţiei româneşti din aşezare. Au fost descoperite fragmente dintr-un vas-borcan lucrat manual, din pastă cu aspect săpunos de culoare maroniu-gălbuie, având ca degresant cioburi pisate, datând din sec. VIII-IX.

Materialul arheologic hallstattian a fost descoperit în stratul de sol compact de culoare vânătă aflat deasupra stratului cu vestigii neolitice, precum şi în obiective din stratele de deasupra, antrenate mecanic. Se remarcă fragmente de recipiente mari din pastă de tipul ceramicii cu două feţe de la începutul Hallstattului (Ha A-B). Ca elemente de décor apar canelurile şi proeminenţele în forma de creastă. Cel mai des întâlnite sunt străchinile cu buza îngroşată trasă spre interior modelate dintr-o pastă bine frământată de culoare neagră, cenuşie şi brună având suprnfaţa acoperită cu un slip fin lustruit. Acest tip de strachină cunoscut încă din Hallstattul vechi este una din cele mai răspândite forme de la sfârşitul primei epoci a fierului. Muchia buzei este decorată cu caneluri oblice. La unele exemplare se observă proeminenţe trase în sus din buză.

În urma cercetărilor arheologice din 1996 au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând culturilor Coţofeni şi Baden. A fost descoperită o concentrare de material arheologic constând din chirpic ars şi numeroase fragmente ceramice. În acest spaţiu, pământul prezenta urme evidente de ardere având un aspect cenuşos cu pigment de culoare roşie şi de cărbune. Din peretele secţiunii au fost extrase fragmente ceramice care pe baza caracteristicilor pe care le prezintă, aparţin culturii Coţofeni. Din punct de vedere al compoziţiei pastei materialului ceramic, se disting două categorii: ceramica grosieră şi ceramica fină. Ca forme se deosebesc mai multe tipuri de vase, majoritatea
fiind modelate din pastă grosieră, care în urma arderii a luat culoarea cărămizie. Materiale provenite din complexul Baden au fost descoperite în secţiunea S I F, la distanţă de 7 m spre nord de complexul Coţofeni, în peretele de est al secţiunii, la baza stratului argilos de culoare brună. În acest loc s-a constatat o alveolare, stratul respectiv coborând cu 0,25 m în pământul steril, respectiv în argila galbenă. În alveolare se aflau numeroase fragmente ceramice şi o bucată de os de animal.

În urma sapăturilor arheologice din 1994, din stratul argilos de culoare brună a ieşit la lumină material ceramic neolitic. În secţiunea cu depuneri neolitice a fost semnalate un complex arheologic. Din cuprinsul său, atât cât a fost prins în secţiune, a ieşit la lumină un bogat material ceramic şi resturi de oase animale.

În urma campaniei arheologice din 1996 a fost descoperit un complex arheologic cu gură circulară, având diametrul de 1,75 m. Complexul s-a conturat la baza stratului de pământ compact, de culoare vânătă ce conţine depuneri arheologice, datând din mai multe epoci. Acest complex cuprindea 6 bucăţi de craniu, amestecate cu ramaşiţe de oase de animale, fragmente ceramice, toate prezentând urme de ardere. Acest complex funerar este legat de aşezarea de epoca fierului de la Rădvani. Complexul funerar pare să fie un mormânt izolat, găsit în incinta aşezării
contemporane. Presupunem că defunctul a fost ars pe rug undeva în afara aşezării, iar
după incinerare doar o parte a resturilor sale au fost adunate şi depuse în urna funerară şi
interiorul mormântului.

În urma săpăturilor arheologice au fost dezvelite vestigiile bisericii acestui sat, care a dispărut în secolul al XVII-lea.

Înmormântările practicate în prima fază (sec. XI-XII) în cimitirul satului medieval Rădvani s-au desfăşurat după ritualul creştin. Nu au apărut însă indicii că înmormântările erau în legătură cu un lăcaş de cult.
În anul 2013 a fost descoperit mormântul 448 (M.448). Era un mormânt de adult. Scheletul, aşezat în decubit dorsal cu braţele întinse pe lângă corp, avea lungimea de 1,70 m, fiind orientat pe direcţia vest-est. Oasele se aflau în stare relativ bună cu excepţia craniului. Stratigrafic se afla sub nivelul cuptorului Cp.1. Oasele antebraţului drept au fost înlăturate la săparea gropii G.19. Mormântul aparţine primei faze de înmormântări din cimitir, respectiv secolelor XI-XII.

A fost descoperită o căniţă modelată din lut având ca degresant nisip fin şi mâl. Din punct de vedere al pastei, piesa se înscrie în categoria produselor din ceramică semifină. În urma arderii uniforme, pereţii neteziţi prezintă culoarea cărămizie.