Au fost determinate trei faze constructive. Faza iniţială a fost realizată din fortăreaţă de lemn şi pământ cu plan dreptunghiular, de 110 X 114 m, delimitată de un metereze de pământ de 10 m grosime şi 2 m înălţime. Şanţul de apărare are o deschidere de 3,50 m şi 2 m adâncime pe laturile nord-vest şi sud-vest. Datează din vremea împăratului Traian (începutul secolului al II-lea).
Fortificaţia din piatră, reprezentând a doua fază de construcţie, are plan dreptunghiular, cu colţuri rotunjite şi dimensiuni de 118 X 124 m, cu aceeaşi orientare ca şi faza anterioară. Poarta principală (porta praetoria) este poziţionată pe latura de nord-est, tehnica ei de construcţie, precum şi întreaga incintă, sunt construite în tehnica oppus incertum, cu pereţii de 1,50-1,70 m grosime. Pe laturile de nord-est şi sud-est au fost identificate trei şanţuri de apărare, pe latura de sud-vest au fost identificate două şanţuri şi pe latura de nord-vest a fost identificat un singur şanţ de apărare. Porţile, în special porta pretoriană (poarta principală), au fost consolidate, la un moment dat, după domnia împăratului Sever Alexandru (222 – 235 d. Hr.). Cu aceeaşi ocazie au fost refăcute sau reparate şi alte clădiri din jurul fortificaţiei: barăcile, un grănar, cazărmile construite din lemn şi piatră şi băile.
Aici au fost staţionate garnizoanele VI Nova Cumidavensium Alexandriana Severiana? / Vindelicorum p. f. Cumidavensis Alexandriana.

Şanţurile sunt colmatate şi nu mai pot fi identificat pe teren. Literatura veche de specialitate menţionează fără alte detalii, că prin faţa castrului trecea un val de pământ, întins pe mai mulţi kilometri, până la Purcăreni. Valul continua probabil până la Reci (Comalău) şi făcea parte din sitemul de graniţă romană (limes) de la est de Olt. Până în prezent, el nu a fost identificat.

Locuirea Schneckenberg, este atestată atât pe baza materialelor arheologice, cât şi pe baza complexelor descoperite (gropi). Urme de locuire din bronzul timpuriu apar în interiorul castrului şi în exterior, la 30 m de poarta de pe latura de sud-vest (porta decumana).

Situl reprezintă zona barăcilor din praetentura sinistra a castrului Cumidava.

Deşi fondurile alocate campaniei 2014 au fost reduse, materialul arheologic recuperat este bogat şi variat. În afară de ceramica comună există şi fragmente de terra sigillata, ceramică ştampilată cu rozete şi brăduţi, ceramică incizată cu decor floral şi barbotinată. Dintre obiectele de sticlă se remarcă un fragment de bol cu coaste şi un jeton din pastă verde. Podoabele sunt reprezentate de o fibulă cu balama din bronz argintat, un ac şi un arc de fibule de bronz şi o fibulă cu piciorul întors pe dedesubt din fier, un inel masculin de fier şi unul de bronz de copil, ambele cu geme pierdute. Printre obiectele cu funcţionalitate diversă menţionăm un belciug şi o balama de usă, un manşon şi inele din fier, mecanisme de broască pentru casete, piese de plumb şi os. Echipamentul militar este reprezentat de vârfuri de bolţ şi un fragment de mâner de scut din fier, limbi de curea, fragmente de cataramă, aplici de centiron şi de curea din bronz. La toate acestea se adaugă statueta de bronz a lui Amor, deja amintită, şi peste 20 de monede, majoritatea denari.

Clădirea sediului a avut două faze de construcţie (a treia fază a fortificaţiei) şi un plan dreptunghiular, iar dimensiunile totale de 21 × 24,50 m.

Reşedinţa comandantului, pretoriul, cu dimensiunile 16 × 24 m, a fost identificată în sfertul de est al fortului.

În întinderea din spate a fortului au fost identificate urmele a trei clădiri: A (10,50 X 13,50), B (7,40 X 10 m) eventual o clădire pentru o clădire de băi şi o cisternă (4,25 X 4,25 m).