Amplasarea fortificaţiei la nord de Olt a fost destinată apărării zonei Oltului mijlociu dintre fortificaţiile romane de la Feldioara (16 km Vest) şi Hoghiz (33 km Est). Fortul auxiliar a reprezentat un important punct de legătură pe cursul mijlociu al Oltului, cu comunităţi de colonişti situate în apropierea acestuia.
Prezenţa cohortei II Flavia Bessorum în acest fort a fost documentată prin descoperirea unor ştampile de ţiglă şi cărămidă şi o inscripţie pe un monument funerar ridicat de un prefect al acestei unităţi. O mască de bronz provenită dintr-un coif de cavalerie a fost descoperită în anul 1986, în apropierea fortului, în timpul lucrărilor de îmbunătăţire a albiei râului Olt. Această mască a fost probabil plasată acolo de un călăreţ în timpul unei procesiuni religioase, oferind o perspectivă valoroasă asupra acestui aspect al vieţii militare.
Descoperirea este sugestivă şi pentru potenţialul arheologic al proprietăţii nominalizate. În urma sondajelor arheologice s-a constatat existenţa a două faze de construcţie, una din lemn şi pământ şi una din piatră. În interior castrului au putut fi identificate urmele unor pereţi ai unei construcţii din lemn. Pentru a identifica dimensiunile castrului s-au dezvoltat mai multe variante de structură a fortificaţiei îmbinate cu datele publicate şi de teren colectate cu drona. Cel mai probabil, fortificaţia are formă dreptunghiulară, cu latura de sud lungă de 130 m şi latura vestică de 110 m. Castrul are aria de 1,349 ha.

Nu există clădiri construite peste fortificaţie. Nivelul de integritate a fost parţial compromis de eroziunea solului. Au fost efectuate foarte puţine săpături arheologice care au avut ca scop identificarea limitelor castrului. Pe baza acestora, integralitatea poate fi evaluată ca fiind bună. Totuşi, în partea de sud a zonei de protecţie au loc activităţi agricole.