Toponimul Axiopolis este mai întâi întâlnit la autori greci din epoca romană (Ptolemeu) dar este evident că este vorba de o informaţie preluată din vremea anterioară, adică din perioada elenistică. Numele grecesc al localităţii a fost pus în legătură, de către cei care au studiat problema, cu stăpânirea macedoneană în Dobrogea din vremea lui Lisymahos. Este adevărat că sunt cunoscute descoperiri elenistice şi romane timpurii provenind de pe Dealul Hinogului. Dacă descoperirea unor piese din epoca elenistică pe Dealul Hinogului par să coroboreze situarea aşezării, probabil fortificate, getice în acel loc, în schimb atribuirea întemeierii ei de catre Lisymahos, regele macedonean al Traciei, primeşte încă un semn de întrebare, dacă ţinem seama că numele grecesc pare să fie de fapt transliterarea grecească a vechiului nume autohton construit pe rădăcina iraniană “akš” cu semnificaţia de “negru”, semnificaţie ce se regăşeste în alt toponim referitor la zonă – “Cara-su”.

După izvoarele literare antice, începuturile cetăţii pot fi plasate în secolul I d. Chr., ea continuând
să apară în informalţii literare până în secolul VI d. Chr. În secolele IV-V d. Chr. aici staţionau „praefectus ripae legionis II Herculiae”, „cohortis quintae pedaturae inferioris” şi „milites superventores”.
De aici provine o importantă inscripţie datată anul 208-209, dedicată Iuliei Domna de către o asociaţie de corăbieri ce purta numele de „nauta tmiversi Danuvii”. În această asociaţie intrau probabil nu numai corăbierii ce se ocupau cu negoţul pe fluviu, ci şi militarii flotei de război, aceasta cu atât mai mult cu cât dedicaţia este făcută Iuliei Domna în postura de „mater castrorum”. Posibilităţile de a plasa o instalaţie portuară în preajma cetăţii sunt multiple, dintre acestea nu trebuie exclusă insula Hinog, necercetată până în prezent.

Monedele descoperite aici, dovedesc o intensă activitate între 971 şi 1092, iar documentele care menţionează existenţa aici a unei episcopii, atestă caracterul urban al aşezării.