Primele cercetări biospeologice datează din 1905, prospectarea peşterii fiind reluată, de către I. Viehmann în 1963, acesta publicând planul peşterii în 1976. Vasele, păstrate la Muzeul Ţării Crişurilor, au fost descoperite în august 1980, de către Teodor Borodan, cu ocazia explorării cavităţii, în vederea descoperirii de noi galerii.
Materialele au fost descoperite la 70 m de intrare, pe peretele drept (în sensul de intrare) la circa 8 m înălţime, pe o banchetă semicirculară cu o suprafaţă de 1,5 m.
Vasul I era culcat pe orizontală, cu spărtura în sus. Gura vasului II era blocată într-o fisură, care a împiedecat căderea acesteia jos pe podea, restul vasului a căzut probabil prin fisură, excepţie făcând doar un fragment ce făcea parte din corp.
Despre căniţă nu se precizează nimic în procesul verbal întocmit de către descoperitor, şi nici nu apare în pozele făcute „in situ”.
Întregul complex a fost data pe baza analogiilor cu alte descoperiri din Transilvania şi nu numai pe parcursul fazei a lll-a a culturii Coţofeni.