Aşezarea Tiszapolgar descoperită în punctul Lapiş I se întinde până în perimetrul Lapiş II (poate fi vorba şi de o roire a sitului sau de existenţa unor anexe situate la o anumită depărtare de vatra satului). Cu ocazia cercetărilor arheologice întreprinse aici pe parcursul a patru ani, au fost descoperite 4 locuinţe rectangulare orientate est – vest (dintre care, cea mai mare avea dimensiunile de 4,6 x 2,2 m). Lângă acestea au fost descoperite gropi menajere în formă de pâlnie în care au fost descoperite fragmente ceramice şi chirpic. Locuinţele erau dotate şi cu vetre simple de formă ovală. În două din locuinţe au fost descoperite mai multe ace de diferite tipuri realizate din bronz şi un buton.

Descoperirile aparţinând bronzului târziu din punctul Lapiş II aparţin unui orizont de mixtură ce îmbină elemente târzii ale culturii Cehăluţ cu cele timpurii ale culturii Gáva (numite şi pre Gáva). Ele sunt ulterioare descoperirilor din punctul Suplacul de Barcău – Dealul Roşu. Descoperirea de la Lapiş II se încadrează în perioada de uniformizare culturală (şi probabil etnică) ce precede sau contribuie la formarea culturii Gáva.

Au fost descoperite patru morminte de incineraţie, ritual specific sfârşitului epocii bronzului. Resturile arse ale decedatului erau depuse într-o urnă bitronconică care era îngropată la o adâncime destul de mică (25 – 35 cm). De obicei acestea nu au un inventar funerar bogat.