Cercetarea a continuat atât în zona fortificației cât și în interiorul așezării fortificate. Au fost identificate câteva faze de ocupație ale cetății. Cea mai timpurie la care s-a ajuns este constituită de o suprafaţă de călcare amenajată cu fragmente de piatră de carieră peste un strat de lut galben de nivelare. Elemente arhitectonice asociate cu această suprafaţă nu au fost identificate, dat fiind spaţiul restrâns şi distrugerile produse în zonă de activitaţile ulterioare. Este probabil vorba de o curte interioară a unei clădiri anterioare celei văzute pe rezultatele date de magnetometrie. Ultima fază de ocupare a zonei în antichitate, este reprezentată de o clădire aproape pătrată cu multe încăperi, identificată cu metode non-intrusive în urmă cu doi ani. Secţiunea din acest an a fost amplasată pe ceea ce parea a fi latura de E a acestui edificiu, fiind descoperită astfel una din încăperi şi un spaţiu crezut a fi extern, dar care s-a dovedit a fi parte din aceeaşi structură.

Cercetările arheologice din anul 2004 au pus în evidență o porțiune din incintă și trei turnuri circulare. S-a descoperit totodată că o parte a incintei a fost afectată atât de eroziune cât și de spoliere.

În anul 2003 sunt realizate prospecțiuni geofizice și prospecțiuni de teren. S-a procedat la o ridicare topografică executată de un specialist al Museum of London Archaeology Service fiind folosită o staţie totală şi coordonate luate de la bornele Oficiului de Cadastru pentru stabilirea reperelor din zonă. Ulterior, cu ajutorul unui aparat GPS profesional s-a creat o foarte detaliată reprezentare digitală a terenului (DTM), pe care toate rezultatele cercetărilor ce vor urma pot fi localizate cu acurateţe. Următorul pas a fost realizarea unui set complet de fotografii aeriene care să releve eventuale structuri arhitectonice ce nu puteau fi observate de la sol, obiectiv realizat prin eforturile ICEM Tulcea. Seria de metode de cercetare nonintrusive, de suprafaţă a fost continuată cu o periegheză sistematică şi posibilitatea de analiză statistică a datelor. Pentru aceasta s-a trasat un transect de 1 x 2 km, împărţit în carouri de 4 x 4 m, iar materialul arheologic a fost colectat şi analizat separat pe carouri. (prin ridicare topo, aceste carouri au fost plasate pe harta digitală a zonei).În sfârşit, scanarea unei părţi din suprafaţa sitului cu rezistivitate electrică a fost făcută de către specialişti români de la Alba Iulia, dar şi de către o echipă mixtă formată din specialişti de la Birbeck College şi UBB Cluj. Deşi rezultatele nu au fost spectaculoase pe platoul din S s-au identificat trasele unor ziduri de locuinţe al unui segment din zidul de incintă şi al unei posibile străzi. Folosirea unui magnetometru pe întreaga suprafaţă a sitului s-a dovedit a fi mai reuşită în privinţa rezultatelor, astfel că, pe suprafaţa cetăţii s-a putut localiza cu precizie zidul de incintă şi trei turnuri circulare. Cum era de aşteptat, în partea de N a sitului, zidul de incintă lipseşte fiind probabil distrus de eroziune.În interiorul cetăţii au fost identificate cantităţi mari de dărâmătură, printre acestea distingându-se cu claritate o stradă şi mai multe edificii. Cel mai bine păstrată pare a fi o clădire monumentală cu mai multe camere plasată în partea de vest a zonei intramurane.