Valurile de pământ bine conservate ale fortificaţiei dreptunghiulare pot fi văzute şi astăzi, întrucât pe alocuri se păstrează la o înălţime de 2 m. Castrul avea o dimensiune considerabilă, măsurând aproximativ 350 × 450 m (15,75 ha). A fost documentat şi un şanţ din jur. Pe măsură ce satul modern s-a mutat în zona ruinelor, structurile romane au fost grav avariate şi, în multe cazuri, nivelate şi supraconstruite. Prima menţiune despre incintă datează din 1726. În acea perioadă, valurile erau atât de bine conservate încât, după cum a remarcat L. F. Marsigli, soldaţii habsburgi l-au folosit în 1690 ca tabără temporară. Printr-o săpătură de cercetare întreprinsă în 1967 şi reexaminată în 2008, s-a constatat că structura valului consta dintr-un miez de pietriş şi nisip. Dispunerea interioară a cetăţii nu a putut fi determinată.

Lipsa oricărui material arheologic împiedică o datare precisă, dar caracteristicile şi dimensiunile cunoscute ale fortificaţiei, precum şi istoria generală a regiunii, toate indică o bază legionară foarte timpurie. Cel mai probabil a fost legat de campaniile dacice (101-102, 105-106 p.Chr.) şi a fost abandonat la scurt timp după încheierea războiului. În acest sens, este de remarcat faptul că fortificaţia se află la doar 3,5 km de castrul de la Voislova, care pare să fi fost folosit la o dată ulterioară.