Au fost documentate şase locuinţe de tip bordei şi de suprafaţă din diferite faze cronologice, suprapuse. La celălalt capăt (de est) al localităţii a fost descoperită o necropolă tumulară, cu schelete chircite, cu ceramică şi ocru în inventar, asociată acestei locuiri. Majoritatea materialului arheologic aparţinând culturii Coţofeni, recuperat de la Basarabi, constă în ceramică. Registrul formelor ceramice conţine străchini, castroane, ceşti, căni, amfore, pahare, cupe, urcioare.

Se află în punctul Cetate.

Nu este clară forma iniţială a fortificaţiei. Actualmente se prezintă sub o formă semicirculară, dar nu este exclus ca să fi fost rotundă, iar intervenţiile antropice sau fenomenul de eroziune să fi afectat această formă. Măsurătorile făcute pe o aplicaţie de tip Google Earth indică un diametru maxim de 135m.
Există posibilitatea ca fortificaţia să fi fost construită cu mult timp înaintea locuirii medievale, iar în evul mediu să fi fost reocupată, reamenajată şi refolosită în acelaşi scop. Această afirmaţie capătă greutate având în vedere faptul că sub nivelele de locuire medievală, săpăturile arheologice au pus în evidenţă o consistentă locuire aparţinând culturii Coţofeni, de la începuturile epocii bronzului. În unele publicaţii se vorbeşte despre două şanţuri de apărare, evidenţă ce presupune şi existenţa a două valuri de pământ (metereze).
În interiorul Cetăţuii au fost descoperite o serie de locuinţe de tip bordei şi mai multe gropi menajere, situate în apropierea acestora. Cu siguranţă, locuirea medievală nu se rezumă doar la perimetrul Cetăţuii, ci mai ales în exteriorul său. Săpăturile arheologice au pus în evidenţă şi o necropolă aparţinând secolului XIV, aşa cum era de aşteptat. În urma cercetărilor a rezultat un bogat material arheologic, între care monedele şi ceramica ocupă cele mai important locuri. Un lot numeros de vase ceramice (sugerează existenţa în zonă a unui atelier ceramic sau mai multe. Vasele se încadrează în tehnica medievală de realizare, la roată, unele fiind smălţuite, altele nu. Varietatea şi numărul mare de vase ceramice medievale de la Basarabi, nu lasă loc de îndoială asupra unui însemnat centru de olărie în această regiune. Din motive obiective, acest centru de producţie ceramică nu a fost identificat, dar în anul 2001, a fost descoperit şi cercetat un cuptor de ars vase ceramice, databil în această vreme. Cea mai mare parte a monedelor datează din a doua jumătate a secolului XIV, însă un tezaur monetar conţine piese şi de la începutul secolului XV.

În interiorul locuinţelor au fost descoperite monede bulgăreşti din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, de exemplu un exemplar bătut de Ioan Straţimir (cca 1360-1396), precum şi de la Ioan Şişman (din perioada 1371-1393).

Tezaurul medieval conţine monede din secolele XIV-XV şi câteva brăţări de argint. În fapt, este vorba despre 561 de monede de argint emise de voievodul Mircea cel Bătrân (1386-1418) şi fiul său, Mihail (1418-1420), precum şi patru brăţări realizate de asemenea, din argint. Brăţările au fost realizate din bară masivă şi torsionată din argint. La extremităţi prezintă câte o placă triunghiulară, decorate cu butoni masivi, granule mici şi fire de argint răsucite în spirală. Monedele tezaurului sunt de fapt ducaţi emişi de domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (majoritatea), precum şi de fiul său, Mihail (mai puţine).

Tezaurul a fost descoperit întâmplător în anul 1963 de un cioban, la marginea de est a satului, la cca 150 de metri sud de şoseaua Craiova-Calafat, în dreptul km 76.

În punctul La Cetăţuie, în malul unei râpe a fost descoperit întâmplător în anul 1968 un tezaur cu drahme greceşti. Descoperirea a fost făcută de două tinere. Tezaurul a fost depus într-o cană cu toartă şi datează de la mijlocul secolului I a. Chr. Tezaurul conţine 386 de monede de argint emise de oraşele Dyrrachium şi Apollonia.

Cetăţuie

Tezaurul a fost descoperit întâmplător de un localnic în punctul La Cetăţuie, în anul 1969. Descoperirea a fost determinată de amenajarea sistemului de irigaţii Calafat - Băileşti - Basarabi. Cuprinde 27 de monede datate în secolul al IV-lea p. Chr, cele mai timpurii datând din timpul lui Constantin cel Mare, din perioada 330-337 iar cele mai recente din timpul împăratului Arcadius, din perioada 383-388 p. Chr.