Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   27392.01
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   BH-II-m-B-01102
Nume   Cetatea de epoca medievală de la Batăr - Insula Biserica Turcilor
Județ   Bihor
Unitate administrativă   Batăr
Localitate   Batăr
Punct   Insula Biserica Turcilor
Reper   Situl se află la cca 450 m sud de limita estică a localităţii, în sudul şoselei Batăr - Tăut, pe malul Crişului Negru.
Reper hidrografic - nume   Crişul Negru
Reper hidrografic - tip   râu
Forma de relief   terasă
Utilizare teren   păşune
Categorie   locuire; structură de cult
Tip   aşezare civilă; sistem defensiv; edificiu religios
Observații   Conform surselor istoriografice şi orale locale, în zona localităţii Batăr se află două monumente medievale: o cetate şi o biserică, devenită geamie în timpul stăpânirii turceşti. Dacă amplasamentul bisericii este considerat a fi în punctul Insula Bisericii Turcilor, despre localizarea cetăţii încă nu se cunosc multe detalii.

Cetatea familiei Toldi ar putea fi amplasată în vatra cea mai veche a satului actual, în zona bisericii ortodoxe, unde trama stradală delimitează un trup de sat distinct, având o formă ovală tăiată în patru de două drumuri perpendiculare. Încă nu s-au făcut descoperiri în teren care să confirme această ipoteză. Aşadar, singura zonă arheologică protejată rămâne momentan cea din punctul Insula Biserica Turcilor.
Suprafața sitului   0,50 ha
Stare de conservare   bună / 23.03.2007
Regim de proprietate   stat
Proprietar   Primăria Batăr
Data ultimei modificări a fişei   06.02.2024
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
aşezare fortificată  Epoca medievală (secolele XV - XVI)    

Cetatea Batăr este amintită sub forma arx Feketebator de către umanistul Nicolaus Olahus în lucrarea sa geografică „Hungaria” publicată în 1536. Datorită acestei menţiuni, arheologul orădean Doru Marta presupunea că cetatea a putut fi construită undeva la începutul secolului al XVI-lea, fiind o posesiune a familiei Toldi. În anul 1556 în timpul conflictelor pentru stăpânirea principatului Transilvaniei, Nicolae Toldi, partizan al reginei Isabella, văduva lui Ioan Zapolya este asediat, înfrânt şi decapitat din ordinul episcopului catolic de Oradea. Domeniul a trecut apoi în posesiunea familiei Bathory.

La 1662 fortificaţia este descrisă sumar de către călătorul turc Evlia Celebi ca „o palancă care mai înainte a fost o biserică mare. Mai târziu Husein paşa a refăcut-o. El a pus în ea un dizdar şi o sută cincizeci de ostaşi de cetate şi, construind în ea şi o sută cincizeci de case de locuit, a făcut-o să înflorească. Biserica a transformat-o în geamie. În prezent slujeşte ca loc de refugiu şi de salvare între cetatea Oradea şi Ineu. Şi aici râul Criş curge pe la poalele cetăţii, iar copacii înalţi din cele 4 părţi fac umbră deasă”. Din acest scurt pasaj se poate înţelege că fortificaţia era una cu val de pământ (palancă) şi şanţ, că ar fi putut avea o formă patrulateră (cele patru părţi [ale fortificaţiei]). Această ipoteză privind planul cetăţii pare plauzibilă dacă este luată ca analogie cetatea ridicată tot de familia Toldi la Sânicolau Român – Roit, o fortificaţie mică, un castel, cu suprafaţa de un hectar care era şi reşedinţa nobiliară a acestui clan bihorean. Incinta fortificată adăpostea o biserică impozantă, probabil din cărămidă, mult mai veche decât incinta care ar fi putut fi ridicată de familia amintită la începutul secolului XVI.

Dâmbul mai înălţat pe care se află fragmente de cărămizi medievale şi piatră, împreună cu şanţul se disting clar în teren, dar resturi de la ruine apar şi la nord-est de ridicătură centrală. Pe planul lui A. Hadnagy spre nord-vest apare schiţată şi fundaţia unui obiectiv cu plan rotund, un posibil turn. Ultima menţiune a cetăţii este din timpul răscoalei antihabsbrurgice conduse de Francisc Rakoczi al II-lea, în anul 1705, când, aici, a avut loc o bătălie importantă. După victoria habsburgilor în anul 1712, cetatea a fost distrusă şi mai târziu se pare că a fost demantelată de localnici.

 

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 227, poz. 260 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. DMASI, Proiectul Listei Monumentelor Istorice, 1991 [Proiect LMI] (sursa fişei de sit)
3. Bulzan, Sorin, Noi cercetări arheologice de teren din teritoriul comunei Batăr, județul Bihor, Crisia, LI, Oradea, 2021, 102-108 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
 
Fotografii sit

Scroll