Cetatea Batăr este amintită sub forma arx Feketebator de către umanistul Nicolaus Olahus în lucrarea sa geografică „Hungaria” publicată în 1536. Datorită acestei menţiuni, arheologul orădean Doru Marta presupunea că cetatea a putut fi construită undeva la începutul secolului al XVI-lea, fiind o posesiune a familiei Toldi. În anul 1556 în timpul conflictelor pentru stăpânirea principatului Transilvaniei, Nicolae Toldi, partizan al reginei Isabella, văduva lui Ioan Zapolya este asediat, înfrânt şi decapitat din ordinul episcopului catolic de Oradea. Domeniul a trecut apoi în posesiunea familiei Bathory.

La 1662 fortificaţia este descrisă sumar de către călătorul turc Evlia Celebi ca „o palancă care mai înainte a fost o biserică mare. Mai târziu Husein paşa a refăcut-o. El a pus în ea un dizdar şi o sută cincizeci de ostaşi de cetate şi, construind în ea şi o sută cincizeci de case de locuit, a făcut-o să înflorească. Biserica a transformat-o în geamie. În prezent slujeşte ca loc de refugiu şi de salvare între cetatea Oradea şi Ineu. Şi aici râul Criş curge pe la poalele cetăţii, iar copacii înalţi din cele 4 părţi fac umbră deasă”. Din acest scurt pasaj se poate înţelege că fortificaţia era una cu val de pământ (palancă) şi şanţ, că ar fi putut avea o formă patrulateră (cele patru părţi [ale fortificaţiei]). Această ipoteză privind planul cetăţii pare plauzibilă dacă este luată ca analogie cetatea ridicată tot de familia Toldi la Sânicolau Român – Roit, o fortificaţie mică, un castel, cu suprafaţa de un hectar care era şi reşedinţa nobiliară a acestui clan bihorean. Incinta fortificată adăpostea o biserică impozantă, probabil din cărămidă, mult mai veche decât incinta care ar fi putut fi ridicată de familia amintită la începutul secolului XVI.

Dâmbul mai înălţat pe care se află fragmente de cărămizi medievale şi piatră, împreună cu şanţul se disting clar în teren, dar resturi de la ruine apar şi la nord-est de ridicătură centrală. Pe planul lui A. Hadnagy spre nord-vest apare schiţată şi fundaţia unui obiectiv cu plan rotund, un posibil turn. Ultima menţiune a cetăţii este din timpul răscoalei antihabsbrurgice conduse de Francisc Rakoczi al II-lea, în anul 1705, când, aici, a avut loc o bătălie importantă. După victoria habsburgilor în anul 1712, cetatea a fost distrusă şi mai târziu se pare că a fost demantelată de localnici.