Biserica Gârlaşi cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena a fost zidită în 1790 de către medelnicerul Mihai Mincu Buzoianu. Până în 1888, biserica Gârlaşi a servit drept biserică de mir, însă a scazut numărul preoţilor bisericii, astfel încât după o perioadă, aceasta a fost complet părăsită, motiv pentru care a ajuns în stare de ruină. În 1933, profesorul C. Dumitrescu, preşedintele Comitetului de restaurare, a solicitat aprobarea lucrărilor ce au fost în valoare de 100.000 Iei, iar în 1933-1939 au avut loc lucrări de restaurare a bisericii,sub conducerea lui St. Becu, când a fost pus acoperiş nou şi i s-a făcut un corp provizoriu de scânduri, s-a scos igrasia şi s-a reconstituit clopotniţa iar la finalul lucrărilor, biserica a fost sfinţită. În 1940, H. Teodoru a propus consolidarea bisericii prin centuri cu tiranţi montaţi la turlă. Pictura a fost restaurată prin Sandu Dima în 1942 şi a fost recepţionată de Titel Benea. În 1940 au loc noi lucrari de reparaţii ale bisericii, precum montarea tâmplăriei ferestrelor turlei, refacerea acoperişului, refacerea tencuielilor din pronaos, repararea crăpăturilor zidurilor, construirea unei turle din beton armat şi cărămidă, însa datorită lipsei materiei prime, aceasta a fost construită doar parţial cu beton armat, doar la patul turlei, nu şi la stâlpii acesteia. În acelasi an au fost întrebuinţate fonduri pentru construcţia clopotniţei bisericii. În urma cutremurului din noiembrie 1940, noua turlă a fost avariată, motiv pentru care s-a considerat necesară dărâmarea părţii de deasupra patului turlei. Aceasta a fost reconstruită în 1941.

Naosul este despartit de pronaos prin doua coloane care sprijina cele trei arcuri. Pridvorul este impodobit cu coloane simple. Conform unui act din 1935, pridvorul si interiorul bisericii au fost impodobite cu fresce realizate la constructia bisericii. Usa de la intrare are ancadrament de piatra, cu ornamente placute. De asemenea, chenarele ferestrelor au si acestea detalii ornamentate din piatra. In pronaos exista un mormant acoperit cu o piatra de mormant sparta in mai multe bucati. Aceasta a fost cunoscuta si drept "Biserica cu hramul Duminica Tuturor Sfintilor" si a fost inzestrata cu case imprejur, doua pietre de moara, si mosie si a fost inchinata schitului Poiana Marului din judetul Ramnicu Sarat. Un referat din 1939 afirma faptul ca biserica a avut mosii, o moara, o casa a mosiei, precum si o gradina mare cu pomi fructiferi, proprietati care ar fi fost contropite de un mare proprietar, C.N. Caloenescu.