Repertoriul Arheologic Naţional

Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)

Informaţii despre sit

Localizare		Afişează pe harta României *
Cod RAN		87610.01
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice)		HD-II-m-A-03447
Nume		Situl bisericii Sf. Treime a Mănăstirii Prislop de la Silivaşu de Sus
Județ		Hunedoara
Unitate administrativă		Oraş Haţeg
Localitate		Silvaşu De Sus
Reper		Situl se află pe Valea Silvaşului, la 7 km depărtare de sat.
Reper hidrografic - nume		Slivuţ
Reper hidrografic - tip		pârâu
Categorie		structură de cult
Tip		edificiu religios
Descriere		Mănăstirea “Sf. Treime” Prislop reprezintă de aproape şapte secole unul din cele mai importante aşezăminte religioase ortodoxe din Transilvania. Se considera ca ar fi fost construită de Nicodim de la Tismana. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezenţa lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală pe Evangheliarul său: "Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Ţara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Pe la jumătatea secolului XVI, Mănăstirea Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Ţara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaş, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Probabil că în secolul al XVII-lea a fost întemeiată la Prislop şcoala de învăţătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoţi la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII vieţuieşte Sfântul Ioan de la Prislop. În secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. A primit un ultim veşmânt de frescă sub semnătura lui Simion din Piteşti. Din acesta se conservă doar câteva fragmente. A fost adânc implicată în frământările religiase ale secolului al XVIII-lea, dintre greco-catolici şi ortodocşi. În secolul al XIX-lea era aproape pustie şi administrată de preoţi de mir. Curând după ce a fost trecută la ortodocşi (1948), a fost desfiinţată şi alocată pentru destinaţii laice. S-a refăcut ca lăcaş mănăstiresc după anul 1975, ca o comunitate de călugăriţe.
Observații		Sit arheologic localizat aproximativ prin compararea Hartii topografice a Romaniei 1:25 000 cu hărţile din Luca S. 2008, pg 91.
Stare de conservare		medie / 01.02.2011
Riscuri naturale		Cutremur: 3 / 01.02.2011
Riscuri antropice		Afectare parţială: 3 / 01.02.2011
Regim de proprietate		privat
Proprietar		BOR
Data ultimei modificări a fişei		13.01.2020

Componente în cadrul sitului

Categorie/ Tip	Epoca (Datare)	Cultura/ Faza culturală	Atestare documentară	Descriere/ Observații	Cod LMI
Biserică	Epoca medievală dezvoltată (sec. XIV - XV)			Biserica veche in faza I de constructie, a fost ridicată în vremea marelui cnezat al Densuşului. Era formată din naos, pronaos şi un altar.
Biserică	Epoca medievală dezvoltată (1564)			Biserica veche în faza II de construcţie avea plan triconc şi turla pe naos şi a fost “ridicată din temelii” de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Ţara Românească în sec. XVI. Acum biserica este considerată şi drept mănăstire.
Biserică	Epoca medievală târzie (sec. XVIII)			Biserica nouă a fost ridicată în sec. XVIII şi cunoscută ca Mânăstirea Silivaşului.

Bibliografie

1. Rusu, Adrian Andrei, Ctitori și biserici din Țara Hațegului până la 1700, Satu Mare, 1997 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)

2. Vătăşianu, Virgil, Vechile biserici de piatră româneşti din județul Hunedoara, Anuarul Comisiunii Monumentelor istorice. Secţia pentru Transilvania, 1929, Cluj, 1930 [Publicaţie]

3. Porumb, Marius, Biserica Mănăstirii Prislop - un monument din secolul al XV-lea, în studii de istoria artei, Cluj Napoca, 1982, 124-127 [Publicaţie]

4. Luca, Sabin Adrian, Repertoriul arheologic al județului Hunedoara, Sibiu, 2008, 158 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)

5. Popșe, Corina; Mitrea, Vasile; Nemeti, Sorin; Fodorean, Florin, Studiu istoric aferent PUG-ului orașului Hațeg, jud. Hunedoara, 2015, 37 [Fişă tehnică]