În ultima sa fază, castrul măsura 225 x 187 m şi era înconjurat de două şanţuri. Avea mai multe trupe în garnizoană. În anii 1970, o inundaţie a scos la iveală ruinele băilor fortului (28 x 21 m), situate la aproximativ 100 m de colţul nordic. Clădirea a fost excavată şi au fost notate două faze de construcţie. O monedă de la Maximianus (286-305 d.Hr.) dovedeşte că a existat o oarecare locuire după abandonarea Daciei.
În anii 1990, mai multe secţiuni arheologice au vizat apărările fortului (zid şi şanţuri), inclusiv porţile din faţă (Porta Pretoria) şi din stânga (Porta Principalis Sinistra), stabilindu-se două faze pentru incintă: mai întâi, lemn şi pământ, ulterior reconstruită în piatră. În faza iniţială, partea din spate a fortului poate să fi fost mai mică. Se pare că ambele porţi au fost blocate cândva în secolul al II-lea. În a doua jumătate a secolului al III-lea, zidul fortului a fost reparat cu monumente de arhitectură şi funerare. Investigaţiile neinvazive recente au scos la iveală amenajarea fortului, motivând demararea săpăturilor arheologice actuale. Acestea au fost concentrate pe pilonul tetra indicat prin măsurători geofizice din faţa clădirii sediului, o structură monumentală cu patru portaluri, care marca centrul fortului, la intersecţia celor două drumuri principale ale sale. Cu toate acestea, cea mai mare parte a fortului rămâne neexcavată. Ruinele descoperite în urma investigaţiilor recente au fost acoperite cu material de protecţie şi rambleate, pentru a asigura conservarea lor.

Deşi nu s-au efectuat săpături arheologice în zona aşezării civile (vicus) în afară de băi, cercetătorii cred că aceasta se extinde între băi şi fort, dar şi spre sud până la fort, pe baza stratului gros de locuire care poate fi observat. în declinul râului Agrij trecând pe lângă amplasament.

Au fost descoperite materiale arheologice.

Au fost descoperite materiale arheologice.