Principala descoperire constă în confirmarea în teren a traseului drumului antic vizibil pe aerofotograme si imagini satelitare. Dovada constă în cele două şanţuri de delimitare identificate în S1, S2 şi S3, aproximativ între Km 20+870 – 20+910 ai viitoarei autostrăzi. Aceste şanţuri delimitează drumul la E şi la V şi sunt săpate în general într-o manieră clasică romană, în forma literei V. Pe anumite porţiuni şanţurile au fundul mai rotunjit. În profilele secţiunilor s-au putut observa clar dimensiunile acestora: lăţimea sub nivelul de vegetal arabil actual este de circa 2,00 m, iar la nivelul de conturare în loess de circa 1,40 m; acolo unde există o formă mai rotunjită lăţimea la bază este de circa 0,40 m. Adâncimea totală calculată de la nivelul actual este de -1,10 m. Între cele două şanţuri paralele este o distanţă de circa 21 m. Faptul că între şanţuri a existat cel puţin un drum de pământ este dovedit de o uşoară alveolare a terenului, precum şi de adâncimea mai mică la care apare stratul de loess. Din păcate arăturile frecvente au distrus complet profilul fostului drum. Funcţionarea acestei artere în epoca romană este certă, dovadă fiind unele mici fragmente ceramice descoperite în apropiere, dar şi o monedă de la Constantin descoperită în stratul vegetal arabil din S 2 chiar pe traseul drumului.

De-a lungul drumului roman via terrena pe directia N-S se inşiră mai mulţi tumuli, unul din aceştia fiind depistat in apropierea viitoarei şosele. La o distanţă de aproximativ 100 m spre V de şanţul vestic al drumului, aproximativ în dreptul Km 21+000 al autostrăzii, la circa 10 m distanţă spre N de limita de expropriere a fost reperat un tumul aplatizat. Secţiunea S 5 efectuată în banda stângă nu a dus la identificarea vreunui complex arheologic. Pentru a avea o imagine clară asupra ariei din jurul tumulului, s-a efectuat o casetă în profilul de taluzare proiectat al autostrăzii, în dreptul Km 21+000. Profilul casetei nu a arătat nimic deosebit în ceea ce priveşte stratigrafia, nefiind puse în evidenţă straturi care ar putea avea legătură cu tumulul din apropiere. Au apărut în schimb două mici amenajări funerare (M1 şi M2), evident în legătură cu acesta. Este vorba de două gropi de formă ovală (circa 0,80/0,90 x 0,60 m), acoperite cu pietre de dimensiuni mici şi mijlocii, care conţineau resturi de oase umane. Lipsa unor materiale arheologice împiedică o încadrare cronologică a celor două amenajări, doar o săpătură sistematică a tumulului putând oferi date mai concrete.