Până în prezent, cea mai bine reprezentată epocă în descoperirile din peşteră este neoliticul, în speţă neoliticul dezvoltat (a doua jumătate a mileniului al V-lea a.Chr.). Din această perioadă provine un topor perforat, asociat cu ceramică de tip Oradea-Salca (Herpaly).

Săpăturile arheologice efectuate în portalul peşterii au scos la lumină material ceramic de factură Coţofeni. Pe parcursul epocii cuprului, în faza evoluată a culturii Coţofeni, pe parcursul mileniului al III-lea a.Chr., purtătorii acestei culturi ajung în portalul peşterii. Asociat cu fragmente ceramice Coţofeni, a fost găsit un craniu uman ce prezintă urme de lovitură în partea dreaptă a osului parietal.

Din faza timpurie a epocii bronzului (circa 2300 a.Chr.) provine un vas descoperit în capătul galeriei principale. Recipientul, în stare fragmentară, face parte din categoria amforelor cu pereţii arcuiţi specifice grupului cultural Roşia. Toate descoperirile ce aparţin acestui grup provin din peşterile din munţii Pădurea Craiului. Din punct de vedere al condiţiilor de descoperire, obiectele arheologice aparţineau unor complexe cărora li s-au atribuit sensuri exclusiv rituale . În perioada mijlocie a epocii bronzului, descoperirile lipsesc . În faza finală a epocii bronzului, mutaţiile de ordin social-economic şi schimbarea tipului de habitat au contribuit la apariţia culturii Igriţa, definită pe baza descoperirilor din peşteri, unde comunităţile omeneşti practicau o serie de ritualuri destinate probabil unor divinităţi. Din peştera Meziadului provin fragmente ceramice de la vase ce aparţineau acestei culturi .

Din prima epocă a fierului, în peştera Meziad au fost semnalate materiale aparţinând culturii Gava.

Din epoca dacică apar descoperiri în zona portalului peşterii. Şi în această epocă, peştera a fost folosită pentru locuire. Este vorba de două vase borcan ornamentate pe corp cu butoni şi un vas simplu. Ipotetic, ne aflăm în faţa unei peşteri sacre în care erau aduse ofrande şi se desfăşurau ritualuri şi procesiuni destinate unei divinităţi ale cărei atribute rămân încă nedesluşite.

Cu ocazia cartărilor, a fost descoperit un vas medieval cu depuneri groase de calcit datând din secolele X-XI. Prezenţa acestei descoperiri în peşteră, fenomen extrem de rar, poate fi explicată prin prisma evenimentelor ce s-au petrecut în secolele X-XI când populaţia autohtonă din zonele de câmpie este împinsă spre zonele montane. Din punct de vedere arheologic, acest vas a fost până în anul 2014 singura descoperire ce atesta clar prezenţa unei populaţii în intervalul secolelor X-XI în depresiunea Beiuşului. Apariţia recipientului se explică prin faptul că, la un moment dat, peştera a fost folosită ca loc de refugiu, mai ales că până la jumătatea secolului al XX-lea accesul la peşteră nu era unul facil.