Suprapuse de structurile încadrate în umătoarea fază constructivă, au fost descoperite câteva complexe arheologice care atestă utilizarea zonei în secolele al XVI-lea (sf. secolului) şi al XVII-lea. A fost cercetată în întregime o pivniţă din cărămidă legată cu mortar de var, lungă de 14,10 m şi cu o deschidere de 8,20 m.

Cercetările au demonstrat o refacere a aliniamentului la mijlocul secolului al XIX. Au fost identificate trei ansambluri de locuinţe care au cunoscut mai multe refaceri.

În partea nordică a străzii Lipscani în cercetările din 2008 la cota de -1,90 m faţă de nivelul actual, a fost surprinsă o conductă care se dezvoltă în direcţie SE-NV, având o lungime surprinsă de 66 cm. CConducta suprapune o fântână din sec. XVI, iar spre SE a fost suprapusă şi anulată de fundaţia unei clădiri din secolele XVIII-XIX. Conducta este realizată dintr-un tub ceramic la interior, cu diametrul de 10 cm. Aceasta prezintă la exterior o protecţie din cărămizi dispuse în două ape, legate cu un mortar dur. Conducta pare să stea pe un pat de mortar. Între conductă şi protecţia de cărămidă există un strat foarte fin, realizat dintr-o „pastă de mortar", albă, aparent fără degresant (nisip sau pietricele). Tubul conductei este realizat dintr-un lut fin, compact, având ca degresant nisip fin. Arderea este făcută la cărămiziu, având însă miezul cenuşiu.

În aceeaşi casetă în care a fost cercetată şi conducta de apă, a apărut, la - 2,88 m faţă de nivelul actual de călcare, o fântână amenajată din cărămizi. Gura şi fundul erau de formă rectangulară, în timp ce corpul era cilindric. Gura se mai păsta pe o porţiune foarte mică pe laturile de E şi N, respectiv colţul de SE.
Zidăria din care este compusă această structură se termină la -4,70 m, sub care apare un pământ galben nisipos, curat, fără material ceramic. Umplutura este formată din pământ negru-cenuşiu, cu mult cărbune, fragmente de cărămidă, foarte mulţi chirpici, fragmente ceramice şi fragmente de cahle databile la sfârşitul sec. XVI- începutul secolului al XVII-lea. Pe baza fragmentelor de cahlă se poate aprecia că aceasta fântână a fost folosită în cursul secolului al XVI-lea.