Ministerul Culturii Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)

Informaţii despre SIT Localizează pe harta României Cod RAN 160421.10 Nume Aşezarea fortificată de la Teliţa-Edirlen Județ Tulcea Unitate administrativă Frecăţei Localitate Teliţa Punct Edirlen Reper Platoul Edirlen, pe care se află fortificaţia, este cea mai proeminentă formă de relief din zonă, de pe el fiind vizibile, în zilele senine, spre nord-vest vadul de trecere de la Isaccea, aflat la circa 17 km, spre sud-est dealurile Babadagului, iar spre nord-est anticul Aegyssus. Forma de relief deal Categorie fortificaţie Tip aşezare fortificată Descriere Pe trei laturi platoul este înconjurat de pante abrupte, greu accesibile şi uşor de fortificat. Fortificaţia a înconjurat complet platoul, iar cantitatea mare de pietre alunecate pe unele porţiuni ale pantei indica o structură impresionantă. Pe platoul Edirlen s-a aflat un important centru fortificat care avea menirea să controleze circulaţia de bunuri şi oameni la intersecţia a două importante artere de comunicaţie. El a fost fortificat cu un zid solid din piatră nefasonată, la baza căruia s-a aflat o structură orizontală din tălpi longitudinale şi transversale din lemn. Nu se poate şti dacă partea superioară a zidului a avut o suprastructură din lemn. Fortificaţia nu a fost distrusă printr-un incendiu deoarece nu s-au observat urmele acestuia. Lipsa ori extrema raritate a vestigiilor din incintă ne conduce la ipoteza că a fost o cetate de refugiu. Observații Gavrilă Simion a efectuat aici, în 1992, câteva sondaje arheologice. Data ultimei modificări a fişei 9.10.2012   Descoperiri în cadrul sitului: Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI aşezare fortificată  La Tène (sec. IV-III a. Chr.) getică Zidul fortificaţiei era format din bucăţi mari şi mijlocii de rocă spartă, îndeosebi de culoare gălbuie-cărămizie. "Paramentele" zidului erau constituite din pietre masive, aşezate una peste alta, uneori însoţite de aşezarea verticală, pe margine, a unor plăci mai subţiri, aflate imediat spre interiorul tălpilor de lemn longitudinale, ajungând la o lăţime de circa 3,40 m. Între cele două "paramente" se aflau straturi succesive de bucăţi de rocă - mari, mijlocii şi mici - de formă neregulată. E dificil de spus dacă roca fărâmiţată/dezintegrată dintre pietrele din zid provenea doar de la dezintegrarea ulterioară a rocilor ori a fost folosită ca "liant" pentru a acoperi spaţiile dintre pietre. Pentru consolidare, atât la exterior, cât şi la interior, zidul a fost încadrat, pe o înălţime de 0,40-0,50 m, în ramblee din piatră spartă. E posibil ca, din loc în loc, la marginea zidului să fi existat stâlpi din lemn, dar faptul va putea fi verificat doar prin cercetarea unor suprafeţe mai mari din structura fortificaţiei.Deşi zidul nu s-a păstrat mult în elevaţie, cantitatea mare de pietre alunecate pe pante evidenţiază că el a fost mult mai înalt decât s-a păstrat până acum.     Cercetare:   Tip cercetare An cercetare Număr campanie Observații Colectiv Instituţii 1. cercetare sistematică 2011 Nume Prenume Rol ASĂDOAE Elena 5 ȘTEFAN Dan 4 ȘTEFAN Cristian 4 ȘTEFAN Maria Magdalena 4 CONSTANTIN Monica 4 BOCHNAK Tomasz 3 JUGĂNARU Gabriel 2 SÂRBU Valeriu 1 Instituţia Rol Muzeul Brăilei 1 Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea 2 Instytut Archeologii - Uniwersytet Rzeszow - Polonia 3 SC Digital Domain SRL Bucureşti 4 Universitatea "Aristotel" Thessaloniki, Greece 5 Bibliografie 1. Sîrbu, Valeriu, Cronica cercatărilor aheologice din România, campania 2011, Institutul Național al Patrimoniului, București, 2012, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=4799 [Publicaţie]

2011 2011