Construcţia de lemn şi pământ era susţinută de stâlpi, trunchiuri groase, cu diametrul de circa 30-40 cm, iar interiorul ei era compartimentat în două şiruri de încăperi, posibil despărţite printr-un coridor median. Ca elemente de datare menţionăm: un denar de la Geta Caesar şi de o fibulă în formă de „T”, ambele piese apărute pe nivelul de călcare al barăcii. Construcţia a fost distrusă prin incendiere, o monedă de la Severus Alexander fiind recuperată din stratul de arsură. Ea reprezintă doar un terminus post quem, distrugerea putând fi provocată de invazia carpilor din timpul lui Filip Arabul. În cursul acestui război a fost distrusă şi clădirea din latus sinistrum (pretoriul), cum arată moneda de la Philippus Caesar, cea mai târzie monedă de pe limes transalutan.

Castrul este ridicat din piatră, are plan dreptunghiular (98,65×132,35 m), având colţurile rotunjite (Fig 5.4.2). Porta praetoria este amplasată pe latura de S, zidul este lucrat în tehnica opus incertum, având o grosime de 1,80 m. Sistemul de fortificaţie se completează cu un şanţ de apărare, cu o deschidere de 7-11,20 m şi 2-2,30 m adâncime, neîntrerupt în faţa porţilor. Deşi pe toate laturile au fost identificate turnuri de curtină, (3,75×4 m), cu deschiderea porţilor de 5,30 m, turnurile de colţ lipsesc. Turnurile de porţi au un plan aproximativ pătrat (5×5,60 m), uşor ieşite în exterior. Au fost identificate şi principalele drumuri din castru, cel mai bine documentat fiind via principalis, ce măsoară 5,90 m lăţime.