Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României *
Cod RAN86829.07
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010HD-II-m-A-03350
NumeSitul bisericii Sf. Nicolae şi aşezările preistorice de la Hunedoara (Vajdahunyad (magh.), Eisenmarkt (germ.))
JudețHunedoara
Unitate administrativăMunicipiul Hunedoara
LocalitateHunedoara
AdresaPiaţa Unirii 2
Categoriestructură de cult/religioasă
Tipbiserică
DescriereBiserica Sf. Nicolae din Hunedoara poate fi pusă în legătură cu pomenirea în documentele medievale, în anul 1452, a cunoscutului vlădică Ioan de Caffa, ce preia păstorirea românilor hunedoreni intrând astfel în conflict cu iezuitul Ioan de Capistrano. Monumentul a făcut obiectul interesului, în special al istoricilor de artă, datorită splendidelor picturi murale ce împodobesc edificiul de cult. Pisania de deasupra uşii naosului a fost realizată în anul 1654 şi menţionează zugrăvirea bisericii în anul 1634, în vremea "prealuminosului craiu Gheorghe Rakoti cel bătrân". Catapeteasma din lemn de stejar ce desparte naosul de altar, se datează tot în secolul al XVII-lea, prin inscripţia "Constantin zugrav 1648" ce apare pe una din icoane. Biserica ridicată în secolul XV are o planimetrie de inspiratie gotică. Elevaţia a fost modificată în secolul XVII după traditia muntenească. Pictura murală, foarte valoroasă a fost realizată din anul 1654. Turnul clopotnită a fost adăugat în anul 1827
ObservațiiPentru restaurarea frescelor şi pentru o datare mai exactă a monumentului s-a comandat o cercetare archeologică. Încercând, pe cât posibil, protejarea amenajărilor interioare ale bisericii şi surprinderea, în acelaşi timp, a tuturor legăturilor stratigrafice. S-a trasat o secţiune magistrală în interiorul monumentului, lată de 1,5 m şi apoi lărgită în porţiunile de interes sporit şi lungă de 10 m, în aşa fel încât profilul de sud să cadă pe axul median al monumentului, iar profilul de nord să surprindă baza pilonilor de susţinere a bolţii. Cu extremitatea de est a secţiunii s-a urmărit prinderea legăturii dintre naos şi altar, pe când extremitatea vestică surprindea pragul uşii naosului şi legătura cu pronaosul. În exteriorul monumentului, pe latura de sud, la îmbinarea naosului cu pronaosul, au fost practicate două casete de 2/4 m, în extrem de îngustul spaţiu dintre biserică, aleea din beton şi criptele contemporane.

Sit arheologic localizat aproximativ prin compararea Hartii topografice a Romaniei 1:25 000 cu hărţile din Luca S. 2008, pg 96.
Stare de conservarebună / 01.02.2011
Regim de proprietateprivat
ProprietarParohia Ortodoxă Română Hunedoara
Data ultimei modificări a fişei27.9.2012
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca medievală (1452; sec. XVII, 1827)   S-a constatat că monumentul a fost zidit într-o singură etapă, ca biserică cu plan central, cu pronaos, naos şi altar în patru laturi. Terenul nu a permis verificarea fundaţiilor turnului de pe latura de vest, dar reprezentarea din secolul XVII, din tabloul votiv păstrat pe peretele de vest al naosului, nu cuprinde acest element. Turnul clopotniţă a fost ridicat la 1827. În interior, după dezafectarea podelei contemporane din scânduri susţinute pe bârne, s-a înlăturat un strat de zgură de furnal cu grosimea de 10 - 25 cm. Sub acest nivel, s-au sesizat urmele unei podiri mai vechi, tot cu scândură susţinută pe bârne groase de 15 cm şi aşezate pe un nivel din nisip cu pigment de mortar. La cca. -30 cm faţă de nivelul de călcare actual, a fost surprins pe porţiuni mici, un nivel de pavare a bisericii cu cărămizi prinse pe un pat de mortar aşezat pe un strat de nivelare gros de 15 - 25 cm şi compus din pământ cu pigment de cărămidă, piatră şi mortar. Pe baza acestor observaţii această amenajare, a fost considerată ca fiind prima pavare interioară a monumentului, aşezată pe o nivelare efectuată imediat după terminarea lucrărilor de zidire. Cu acelaşi prilej, în faţa Uşii Împărătaşti a iconostasului a fost montată în pavaj o lespede din calcar, a cărei ornamentaţie deşi puternic uzată prin călcare, denotă o provenienţă romană. Din păcate aceste situaţii au putut fi observate doar pe porţiuni reduse ale profilelor, stratigrafia fiind deranjată în mare parte de înhumările moderne, din centrul naosului. O altă deranjare a stratigrafiei s-a produs în anii '20 ai secolului XX, când fundaţiile zidurilor exterioare, ca şi fundaţiile stâlpilor de susţinere a bolţii au fost consolidate din interior cu un brâu de beton ce coboară până la adâncimea de 1,70 m de la actualul nivel de călcare. Sub acest nivel, pe toată întinderea secţiunii a fost surprins un strat de cultură preistoric gros de 80 cm, conţinând ceramică neolitică. Sub stratul preistoric, la o adâncime de 95 cm de la nivelul de călcare actual, apare solul viu. Singurul loc nederanjat de amenajările amintite mai sus a fost surprins în extremitatea de vest a secţiunii, la zidul interior, neconsolidat cu beton, ce desparte naosul de pronaos. Aici a fost cercetat şi singurul mormânt medieval deranjat doar în zona picioarelor care a păstrat în inventar două inele şi o monedă de argint. Este vorba de un inel gracil, realizat din sârmă de argint pe care a fost lipită o inimioară mică din acelaşi metal şi un inel sigilar masiv, peste a cărui sigiliu reprezentând un potir ornamentat tot cu o inimioară şi flancat de un soare şi o semilună, a fost lipit un denar emis de regele Vladislav I al Ungariei (1440 - 1444). Pentru a se potrivi peste spaţiul oval al sigiliului, marginile monedei au fost decupate corespunzător. Având în vedere constatarea stratigrafică conform căreia mormântul a fost practicat după construirea bisericii, datarea monumentului poate fi coborâtă înainte de secolul al XV-lea. Stratele preistorice au fost afectate de o construcţie medievală, datată cu monedă în secolul XVI, din care s-a dezvelit mai mult de jumătate. În această locuinţă, puţin adâncită, s-a descoperit o sobă/cuptor (?), o vatră şi multe fragmente de obiecte de fier folosite la construcţia propriu-zisă. De asemenea, s-a descoperit şi ceramică, deosebit de frumoasă, caracteristică perioadei. În colţul de sud-est al acesteia, în afara construcţiei, s-au descoperit două schelete umane depuse în gropi special amenajate şi - după cuiele descoperite - în sicrie. Inventarul acestora nu ne permite să le atribuim unei perioade cronologice anume. Straturile preistorice au fost surprinse intacte în partea de vest a secţiunii noastre.  
aşezare  Neolitic Starcevo - Criş    
aşezare  Epoca bronzului      
aşezare  Hallstatt      

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, București, 2004, p. 1386, poz. 306 [Ordin MCC]
2. Pinter, Zeno Karl, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1997, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 1998, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=509 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
3. Pinter, Z. K. şi Tiplic, I.M., Cercetările arheologice de la biserica Sf. Nicolae din Hunedoara, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 1-4, X, 1999 [Publicaţie]
4. Porumb, Marius, Zugravii iconostasului bisericii Sf. Nicolae din Hunedoara, Acta Musei Napocensis, X, 1973, 677-695 [Publicaţie]
5. Luca, Sabin Adrian, Repertoriul arheologic al județului Hunedoara, Sibiu, 2008, 97 [Publicaţie]