Conform documentelor şi imaginilor de epocă, fortificaţia, din care a rămas astăzi doar ruina turnului, a fost construită în secolele XV-XVI şi avea rol de supraveghere a trecerii graniţei dintre Transilvania şi Valahia, între localităţile Câineni şi Boiţa. Ansamblul mai conţinea un zid, care începea de pe coasta muntelui şi se prelungea până în albia Oltului, la nivelul drumului vechi (aflat mai jos de actualul DN 7) existând un pasaj boltit. Din acest zid se păstrează încă o porţiune consistentă la vest de actualul DN 7, continuând în sus pe coasta muntelui.
Obiectivul cercetării din anul 2015 a fost evaluarea riscurilor patrimoniului cultural în relaţie cu implementarea proiectului de consolidare a DN 7 aflat în desfăşurare.
Cercetarea a dus la descoperirea unui număr de 12 complexe care reprezintă fragmente din trei structuri mari şi din două de dimensiuni mai mici. Cronologic acestea acoperă evul mediu târziu şi perioada contemporană. Cele trei structuri mari sunt: o casă contemporană (secolele XIX-XX), un fragment/o jumătate căzută din turn şi fragmente răsfirate de dărâmătură (secolele XV-XVI) şi un zid de împrejmuire (contemporan turnului). Cele două structuri de dimensiuni mici reprezintă urmele unei vetre probabil contemporane şi un puţ din aceaşi perioadă cu turnul.