Sub straturile culturii Monteoru au apărut resturi de locuire ale culturii Cucuteni B, distrusă probabil de alunecările de teren survenite ulterior.

Cultura face trecerea de la epoca neolitică la cea a bronzului. Principalul tip de locuinţă surprins a fost bordeiul de formă patrulateră cu colţurile uşor rotunjite, dimensiunile variind între 3,75 x 5,30 m sau 4,89 x 4,30 m; adâncimea maximă de la suprafaţa solului între 1,60 m x 1,25 m. Podina este din pământ galben, tasat, amestecat cu cenuşă şi cărbune . În alt bordei podina era din pietre peste care s-a turnat pământ negru. Vatra bordeiului este construită din lipituri groase (2-5cm.) din pământ galben şi nisip, pe un strat gros din pietre. În interiorul bordeielor au fost găsite diferite obiecte, printre care: un vârf de săgeată din silex, două râşniţe din gresie, un vas de provizii din lut ş. A.
Sistemul de fortificaţie, compus din două şanţuri, a fost amplasat în apropierea limitei de sud-est a promontoriului în epoca bronzului.

Purtătorii acestei culturi au folosit pentru aşezare un punct dominant, fortificat natural la care au adăugat un sistem de apărare constând dintr-un simplu şanţ, pentru a mări eficacitatea apărării cetăţii. Locuitorii acestei aşezări au avut ca ocupaţie principală cultura primitivă a plantelor, dar şi creşterea animalelor şi vânătoarea deţineau un loc important. Locuinţele purtătorilor culturii Folteşti II erau semi bordeiele.

Purtătorii culturii Monteoru s-au stabilit aici la sfârşitul bronzului timpuriu, zonă locuită anterior de către purtătorii culturii Folteşti II. Din contactul celor două culturi, se constată că la Todoscanu purtătorii culturii Monteoru au preluat de la predecesori tipul de locuinţă semi-bordei, precum şi o categorie de ceramică lucrată din pastă grosolană, eliminată apoi treptat. Aşezarea Monteoru a avut suprafaţă mai redusă, ocupând îndeosebi zona centrală a platoului. În vederea unei apărări eficiente s-a construit un singur şanţ în zona unde panta coboară în formă de şa. Sistemul de fortificaţie, compus din două şanţuri, a fost amplasat în apropierea limitei de sud-est a promontoriului în epoca bronzului. Staţiunea Monteoru a ocupat întreg platoul cetăţuii, cu oarecare pendulări spre marginile platoului. Din punct de vedere stratigrafic, cât şi pe baza unor diferenţieri privind tipul de locuinţă şi ceramică, s-a constatat că faza culturii Monteoru are trei etape evolutive. Aşezarea se caracterizează prin locuinţe de suprafaţă. Gropile cu resturi menajere de dimensiuni mici se află în interspaţiul dintre locuinţă şi şanţul de apărare.

Alături de ceramica Monteoru, apar şi elemente de factură Costişa şi Wietenberg.