Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României
Cod RAN179132.132
NumeHanul Sfântul Gheorghe Nou de la Bucureşti
JudețBucureşti
Unitate administrativăMunicipiul Bucureşti
LocalitateBucureşti
AdresaStr. Băniei
Categorielocuire
Tiphan
DescriereHanul Sf. Gheorghe Nou face parte din grupul construcţiilor reprezentative ale oraşului medieval Bucureşti. În ierarhia hanurilor din punctul de vedere al vechimii, dimensiunilor şi importanţei economice, hanul ocupa un loc de frunte, dacă nu primul, în mod sigur pe cel secund.
Data ultimei modificări a fişei23.12.2020
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
Han  Epoca modernă (sec. XVIII-XIX) neprecizată Cercetarea arheologică de la Sf. Gheorghe Nou s-a desfăşurat în patru etape distincte, începând din anul 1932 până în prezent. Rezultatele au completat, consistent, cunoaşterea istoriei acestui monument bucureştean în care a funcţionat un cin monastic, un han, un loc de găzduire a unor iluştrii ierarhi ai ortodoxiei.
Etapa I a fost efectuată, în anul 1932, de arheologul Virgiliu Drăgiceanu şi a avut drept obiectiv singular, cavoul lui Constantin Brâncoveanu, aflat în interiorul bisericii.
Etapa a II-a a revenit arheologului Dinu V. Rosetti, prin săpături executate în anii 1956-1957. De data aceasta sectorul vizat era latura de N a curţii interioare, cu accent pe colţul de NV. Campania a II-a, a cercetărilor lui Rosetti, s-a desfăşurat în 1957. Din raportul sau şi din planul de săpătură rezultă că latura de N a hanului depăşea zidul parapet dinspre staţia ITB din Piaţa 1848, mergea sub Planetariu, iar în celălalt cap intra sub trotuarul Str. Cavafii Vechi, avansând şi sub caldarâmul acestei artere.
Trei încăperi au avut planşeu din grinzi ("urşi") de lemn, ce despărţeau nivelul inferior (pivniţa) de cel superior (parterul). Lăcaşurile grinzile sunt tăiate în elevaţia zidurilor, păstrate fragmentar, funcţie de afectarea lor de lucrările edilitare.
Camera D, singura încăpere în care s-a găsit o pardoseală de cărămidă dintr-o fază anterioară incendiului din 1847. Dimensiuni cărămizi de pardoseală: 0,30/0,31/0,29 x 0,15,5/0,135/0,15/0,14 x 0,05 m. Legate cu mortar de var şi pietriş; pardoseala prezintă tasări inegale şi urme de incendiu. Pereţii interiori sunt parţial tencuiţi, începând de la cota de cca. 1,05 m deasupra pardoselii; mortarul este mai slab, cu mult nisip, de culoare gălbui-roşiatică.
Pe latura sudică a camerelor D şi E se păstrează golurile originare de acces în cele două încăperi. Ambele au dublă evazare, către interior şi exterior. Golul uşii de la camera D: deschidere = cca. 1,50-1,55 m (ext); lăcaşul tocului = cca. 0,14 m; evazările păstrate de 0,52 m (N) şi 0,45 (S). Golul uşii de la camera E: deschidere = 1,25 m; lăcaşul tocului = 0,15 m; evazări = 0,30 (S), celălalt rupt. Datorită similitudinii modalităţii de execuţie şi a cotei de călcare aproape identice, reiese că cele două accese au fost executate concomitent.
Camera F - recompartimentată prin trei ziduri (ZI, ZII, ZIII) ţesute între ele şi alipite la zidurile vechi. Zidul ZI este uşor oblic pe ZG (oblicitate către N) şi are o grosime neregulată cuprinsă între 0,97-1,06 m. Dimensiuni cameră: 1,19 x1,38x1,93m. Dimensiunile cărămizilor: 0,27/0,28/0,29 x 0,14/0,15 x 0,04/0,04 m. Cărămizile sunt legate cu mortar de slabă calitate. Rosturile sunt de 0,02 m. Către N fundaţia prezintă o scurgere de mortar mai groasă. Către S, ZI are un aspect îngrijit ceea ce sugerează că este faţa interioară a unei pivniţe.
Camera G, fostă pivniţă - divizată în două de către conducta veche de canalizare, înlocuită înaintea începerii ultimei investigaţii arheologice. Pe faţa estică a ZG este un strat de tencuială din mortar de var, uşor gălbui. Pe acelaşi perete este urma unui posibil gol de răsuflătoare, precum şi naşterea unui arc. Fragmentul de arc are l = 1,05 m. Naşterea este racordată pierdut la elevaţia ZG. Închiderea arcului pe partea opusă (estică, adică pe zidul ZH) este afectată de traseul conductei vechi de canalizare. Traseul presupus al porţiunii de N a zidului ZG, ar fi trebuit să fie cuprins între locul ruperii şi bordura trotuarului nordic a străzii Băniei.
Latura E a ZH conservă, lângă trotuarul nordic al str. Băniei două răsuflători ale fostei pivniţe (Camera G). Talpa fundaţiei ZH a fost identificată, printr-un sondaj, la h = cca. -4,72 faţă de nivelul de călcare al trotuarului actual.
În timpul cercetărilor arheologice au fost descoperite foarte puţine elemente ale culturii materiale. Cu excepţia unor fragmente izolate de la câteva recipiente de sticlă, un clondir şi câteva funduri de pahare, toate celelalte descoperiri sunt reprezentate de ceramică, majoritatea în stare fragmentară.
Dintre acestea reţinem un grup mai important, descoperit la exteriorul zidului de incintă, în c. 1 şi 2, la adâncimi cuprinse între 0,20 şi 1,50 m, în prăvălia 1. Prezenţa unor vase întregi sau întregibile - oală cu toartă, cană cu picior înalt - cana şi locul unde au fost descoperite ne sugerează că se găseau într-o prăvălie. Stratul gros de incendiu în care erau antrenate ne demonstrează că marfa din această prăvălie a fost surprinsă de marele foc din anul 1847. Pentru această supoziţie pledează şi forma şi decorul vaselor, specifice pentru sec. al XIX-lea.
Fragmente ceramice izolate din aceeaşi perioadă au fost descoperite şi în camera 1 şi în camera 2, ceea ce ne demonstrează că aceste camere erau nişte prăvălii a căror activitate a fost întreruptă de incendiul din anul 1847.
Recipiente ceramice fragmentare de aceeaşi factură comună au fost descoperite şi în pivniţele hanului - în camera B, în camera C şi în camera D.
Toate aceste recipiente, prin formă şi decor, ne demonstrează că au fost folosite în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Starea fragmentară şi numărul foarte mic al descoperirilor ne arată că marfa depozitată în aceste pivniţe a fost evacuată de către proprietari înainte de afectarea lor de focul din anul 1847.
 
 
Cercetare:
  Tip cercetare An cercetare Număr campanie Observații Colectiv Instituţii
1. cercetare sistematică 2008
Nume Prenume Rol
IONESCU Dan D. 3
PANAIT I. Panait 2
MĂNUCU - ADAMEŞTEANU Gheorghe 1
PÎRVULESCU Dan 1
IGNAT Theodor 1
Instituţia Rol
Muzeul Municipiului Bucureşti 1
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti 2
Institutul Naţional al Monumentelor Istorice 3

Bibliografie
1. Manucu-Adameşteanu, Gheorghe, Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2008 - VALACHICA XXI-XXII, CIMEC - Institutul de Memorie Culturală și Complexul Național Muzeal "Curtea Domnească" Târgoviște, Bucureşti, 2009, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=4128 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)