Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   179132.74
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   B-II-a-B-18765
Nume   Situl arheologic de la Bucureşti Centrul Istoric - Strada Franceză ((Uliţa Işlicarilor))
Județ   Bucureşti
Unitate administrativă   Municipiul Bucureşti
Localitate   Bucureşti
Reper   Situl Străzii Franceze se desfăşoară de-a lungul întregii artere care porneşte din strada Halelor şi Piaţa Sfântul Anton la est şi ajunge la Calea Victoriei la vest.
Categorie   locuire
Tip   aşezare
Descriere   Strada Franceză face parte din reţeaua uliţelor vechi ale Bucureştiului. De-a lungul timpului a avut mai multe denumiri: prima dată este menţionată într-un document din 1659, sub denumirea de Uliţa cea domnească; pe planul din 1789 apare cu denumirea de Uliţa Işlicarilor, nume pe care-l va purta până pe la jumătatea secolului al XIX-lea, când numele ei va deveni uliţa franţuzească; din 1878 se va numi Strada Carol I, până în 1949, când va fi schimbat în 30 Decembrie; în perioada 1990-2006 s-a numit Strada Iuliu Maniu, iar din anul 2007 a redevenit Strada Franceză. Probabil că podirea ei s-a făcut odată cu cea a Podului Mogoşoaiei şi a altor uliţe din actualul centru istoric, încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. La sfârşitul secolului al XIX-lea sunt iniţiate cele mai ample lucrări edilitare, care vor schimba aspectul medieval al străzii (introducerea canalizării şi alinierea fronturilor de clădiri, pavarea şi construirea Palatului Poştei).
Pe toată lungimea străzii Franceze a fost realizată, în perioada aprilie-mai 2007, o decapare mecanică ce avea rolul de a îndepărta asfaltul (unde era prezent), o şapă de beton (în unele locuri armată) şi stratul suport pentru cele două componente anterioare. Pe măsura decapării mecanice şi a efectuării săpăturilor arheologice, s-a constatat că perimetrul străzii Franceze a fost supus, mai ales din ultima treime a secolului al XIX-lea, unui proces amplu de introducere a utilităţilor specific orăşeneşti: în primul rând canalizare şi alimentare cu apă potabilă, apoi nenumărate magistrale electrice, telefonice, de gaze naturale. Şanţurile pentru toate aceste reţele a afectat grav situl arheologic. Cel mai amplu proces a fost reprezentat de sistematizarea verticală a străzii, iniţiat în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, şi reprezentat de aducerea unor soluri argiloase, cu rare intruziuni de cărămizi şi mortar. În acest nivel de pământ purtat, cu o grosime de aproximativ 0,70 - 0,90 m, a fost săpată şi apoi construită reţeaua magistrală de canalizare, cu o lăţime de aproximativ 2,20 m. Un alt aspect a fost acela al modificării pantei terenului la sfârşitul secolului al XIX-lea. Până la acea vreme, panta naturală era mai accentuată (de la vest la est), faţă de cea actuală. Astfel, terenul pe care au fost realizate construcţiile medievale între biserica Sf. Dumitru şi capătul de vest al străzii (până la intersecţia cu actuala Cale a Victoriei), era mult mai ridicat. Procesul de sistematizare verticală a implicat în acest perimetru o decapare a terenului, până sub nivelul de construire a clădirilor anexe ale hanului Constantin-Vodă, astfel că nu a mai putut fi recuperat nivelul de călcare-podire al Uliţei Işlicarilor. De la biserica Sf. Dumitru până la intersecţia cu strada Şelari, nivelul de călcare a fost ridicat, astfel că uliţa de lemn a Işlicarilor a fost surprinsă în toate săpăturile.
Au mai fost efectuate cercetări arheologice la intersecţia Căii Victoriei cu Strada Franceză, cînd a fost cercetată aripă de vest a Hanului Constantin Vodă precum şi pe latura nordică a bisericii Sf. Dumitru
Observații   Strada Franceză delimitează împreună cu strada Covaci situl medieval Curtea Veche.
Data ultimei modificări a fişei   30.09.2022
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Aşezare  Epoca migraţiilor (Sec. VI - VII) Ciurel      
Aşezare  Epoca migraţiilor (Sec. VI-VII) Dridu      
Stradă  Epoca medievală târzie (Sec. XVIII)    

Configuraţia străzii a fost stabilită pe teren din fragmentele structurii de lemn descoperite în aproape toate secţiunile şi casetele arheologice efectuate între intersecţia cu Strada N. Tonitza şi cea cu Strada Şelari. Structura de lemn era construită pe un nivel de argilă puternic contaminat de apele menajere şi pluviale ce au stagnat sub ea, în epoca respectivă. Această structură de lemn a fost construită dintr-o reţea de grinzi de stejar cioplite, racordate la teren printr-un sistem de pari bătuţi vertical în pământ şi îmbinaţi la capetele superioare cu aceste grinzi, în sistemul cepilor. Pentru amenajarea terenului pe care a fost realizată această structură, a fost folosit un strat suport de pământ argilos. Deşi nu au fost descoperite materiale arheologice care să determine o datare a acestei amenajări edilitare, singurul reper cronologic este oferit de către hărţile de epocă, în care este reprezentată expresiv, începând din anul 1789. Faptul că urmele marelui incendiu de la 1847 se situează direct pe acest nivel de amenajare a uliţei, demonstrează că în acel an încă mai funcţiona.

 
Aşezare  Epoca modernă (Sec. XIX)        
Han  Epoca medievală târzie (Sec. XVIII)    

Însoţind uliţa Işlicarilor, de o parte şi de alta a acesteia, au fost descoperite fronturi vechi de clădiri, probabil parte din aripa mai nouă, de sud a Hanului Constantin Vodă, înglobată in han, aşa după acum este figurat în planul Borroczyn, executat in anul 1848. Evident că în condiţiile specifice de investigare nu au putut fi determinate decât cădirile dispărute care ieşeau din fronturile actuale de stradă. În aproape toate situaţiile, acestea se datau larg în secolul al XIX-lea. În marea majoritate, au fost construite din cărămizi refolosite (rezultate din demolarea unor clădiri ce nu au putut fi reperate arheologic), folosindu-se ca liant un mortar de slabă calitate, cu o proporţie mică de var (probabil prea scump) şi una mare de nisip (aflat la dispoziţie în vecinătate).

 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. cercetare preventivă 2007

Institutul Naţional al Monumentelor Istorice IOSIPESCU Raluca
LUPU Emil
MEHEDINŢEANU Constantin
MIHAI Daniela
SANDU Ciprian
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie DEMENY Mihai
MOISE Cosmin-Gheorghe
POPESCU Raluca-Iuliana

Bibliografie
1. Mihai, Dana, Cronica cercatărilor aheologice din România, campania 2007, CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucuresti, 2008, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=3839&d=Bucuresti-Centrul-Istoric-str-Franceza-2007 [Publicaţie]
2. Ignat, Theodor et alii, Studiu Arheologic. PUZ Sector 3 al Municipiului București, 2018 [PUG]
 
 
Scroll