Locuinţa descoperită aici avea cca 30 de încăperi şi ocupa o suprafaţă de cca 1300 metri pătraţi. În partea de sud s-a descoperit o altă clădire mai mică cuprinând două coridoare şi şase camere mari şi mijlocii ale căror ziduri au fost alipite în unelele locuri clădirii celei mari. Pe baza consultării planului Bucureştiului la 1770, s-a demonstrat că această locuinţă apaţinea familiei Văcărescu, fiind probabil ridicată de Enache Văcărescu în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu.

A fost descoperită şi cercetată o palisadă din trei rânduri de piloţi de stejar, înalţi de 9 metri, înfipţi vertical la o mare adâncime. Palisada a avut ca scop întărirea vechiului mal drept al Dâmboviţei, în apropierea fostului pod Mihai Vodă.

A fost descoperit un puţ pătrat cu latura de 1,10 m, prevăzut la interior cu ghizduri de stejar, având capete lucrate în forma cozii de rândunică. Puţul este posterior palisadei, deoarece nivelul său de săpare pare a se afla mai sus decât al piloţilor.

În partea de nord a părţii excavate la adâncimea de 2,60 m s-a găsit craniul şi părţi ale unui schelet uman.