Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României *
Cod RAN83534.06
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010HR-II-m-A-12805
NumeSitul arheologic Cristuru Secuiesc - Biserica Romano-Catolică Sf. Cruce
JudețHarghita
Unitate administrativăOraş Cristuru Secuiesc
LocalitateCristuru Secuiesc
AdresaStr. Libertăţii nr. 60 - 61
PunctBiserica Romano-Catolică "Sf. Cruce"
ReperBiserica se află la 60 m sud de DJ134A, în mijlocul localităţii.
Categoriestructură de cult/religioasă
Tipbiserică romano-catolică
DescriereCatolicii au recuperat biserica de la unitarieni în 1767, după un ordin regal. Clădirea a fost de mai multe ori modificată. Ea consta dintr-o navă, un altar lung, gotic, un turn baroc prins de faţada de vest şi din două sacristii pe laturile sanctuarului. Faţadele secundare de nord şi de sud erau prevăzuţi cu "picioare" gotice. Sanctuarul lung, care se încheie cu trei laturi dintr-un octogon, este sprijinit de şapte contraforţi. Lângă peretele nordic al altarului se află sacristia mediavală. Bolta încăperii nordice s-a distrus. De aici pornesc treptele galeriei. Nava astăzi este acoperită cu un tavan plat. În marginea vestică a peretului de nord şi pe peretele estic al navei sunt fresce fragmentare, pe una a fost recunoscut chiar Ladislau cel Sfânt. În 1968 s-a mai descoperit un fragment în care era conturat un episcop. Sacristia şi nava sunt despărţite de un arc gotic. Altarul este acoperit cu o boltă în cruce şi alta poligonală. Din biserica mediavală s-a mai păstrat clopotul din sec. XV, turnat la Sighişoara şi decorat cu medalioane.
ObservațiiPrimele cercetări arheologice au fost făcute în 1968 de Al. Bogdan şi I. Molnar.
Data ultimei modificări a fişei15.5.2013
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epocă medievală (sec. XIV)   Biserica din faza romanică este datată pur ipotetic în secolul al XIII-lea. Cele mai vechi urme de ziduri aparţin perioadei a doua de construcţie. HR-II-m-A-12805 
construcţie de cult  Epocă medievală (secolul XIV)   Data cea mai târzie a construirii ei este prima jumătate a secolului XIV-lea, când începe a doua fază de construcţie. Clădirea a fost concepută ca o basilică cu trei nave, cu o pereche de turnuri pe latura vestică, sprijinite de contraforţi. Uşile din încăperile de la parter ale turnurilor se deschideau în interiorul navei. În timpul construcţiei fundaţiei sau după terminarea ei au avut loc modificări: lărgirea navei spre sud, la 1,9 - 2,3 m de vechiul zid s-a construit un nou zid. Probabil, în noua fază d construcţie fost ridicat şi un alt altar. Faţada nouă, vestică, nu a fost terminată. Zidurile neterminate au ajuns sub pamant încă din perioada evului mediu. A doua fază datează până la mijlocul secolului XIV.

S-a descoperit ca al doilea turn avea înălţimea de 55 cm. Este posibil să nu fi fost terminat sau să fi fost distrus în timpul evului mediu.
HR-II-m-A-12805 
Biserică  Epocă medievală (sec XV)   Pe la mijlocul sec. XV a început a treia fază de construcţii. În cursul acestor lucrări au fost înălţaţi pereţii navei romanice, au fost înzestraţi cu noi ferestre, intrările pe laturile de nord şi sud cu contraforţi. A fost terminat arcul şi construit un nou altar; bolţile acestuia au fost terminate în 1458. Materialul arhitectornic sculptat din sec. XV era din andezit de culoare verde-cenuşiu. În cursul săpăturilor din interiorul navei sub galerie au fost descoperite urmele unui pilon ridicat pentru extinderea navei. Probabil în sec. XV, în locul galeriei vechi a fost construită una nouă, mai largă. Biserica a fost înconjurată de un zid de formă ovală. Lângă peretele nordic al noii nave a fost construit un ossarium, fundaţiile ei fiind descoperite în cursul săpăturilot din 1968. În a doua jumătate a secolului XV sau la începutul sec. XVI au fost construiţi pereţii unei sacristii, acoperiţi cu bolţi în cruce. Lângă latura VSV al zidului de incintă, în sec. XVII a fost construit un portic. Perioada dintre sec. XVI şi 1767 a fost caracterizată prin degradarea lentă a clădirii. În acest interval s-a produs un incediu în care s-a prabuşit bolta navei.

Se consideră că nu corecpund realităţii afirmaţiile din 1882, conform cărora clădirea, înainte de a fi preluată de catolici, era părăsită şi nu avea acoperiş. Noii proprietari au dărâmat turnul din colţul nord-vestic al navei împreună cu faţada vestică şi au construit o noua faţadă, în stil baroc, precum şi un turn cu o galerie nouă.
HR-II-m-A-12805 
Cimitir de înhumaţie  Epocă medievală (sec. XIII - XVIII)   La nord de biserică au fost dezvelite câteva morminte având inventar format din ace de păr din bronz cu capete în formă de S. În cursul săpăturilor din 1979, lângă biserică, a fost dezvelit un mormânt, datat cu ajutorul unei monede de la Ludovic cel Mare (1342 - 1382). În dreptul faţadei vestice, în interiorul zidului de incintă, au fost dezvelite 68 de morminte ale unui cimitir medieval. Majoritatea mormintelor erau orientate după biserică. Din cele 68 de morminte, 27 erau de copii. Nu s-a putut stabili încadrarea cronologică a mormintelor. Din lipsa materialelor din perioada arpadiană, nu s-a aflat nimic despre perioada timpurie a cimitirului. La mormintele din sec. XVI - XVIII s-au putut observa sicrie foarte bine păstrate, ele fiind din lemn de bradm cu capacul plat şi se îngustau spre picioare.

În urma săpăturilor de mici proporţii ,dintre anii 1979 - 1986, efectuate de Benko Elek s-a adeverit că biserica cu cele mai vechi urme din sec. XIII, nu suprapune cimitirul din sec. XI - XII.
HR-II-m-A-12805 

Bibliografie
1. Kosza, Antal, 2010 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)
2. Cavruc, Valeriu, Repertoriul arheologic al județului Harghita, Carpații Răsăriteni, Sfântu Gheorghe, 2000, 93 [Repertoriu]