Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României
Cod RAN76166.01
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010GL-I-m-A-02975.06
NumeValul din epoca migraţiilor de la Cudalbi - Valul lui Atanaric
JudețGalaţi
Unitate administrativăCudalbi
LocalitateCudalbi
PunctValul lui Atanaric
ReperValul este localizat la est şi vest de Valea Gerului, la nord-est şi nord-vest de satul Cudalbi
Forma de reliefcâmpie, podiş
Utilizare terenAgricultură, păşuni, pădure
Categoriefortificaţie militară
Tipval
DescriereValul lui Atanaric, separă Câmpia Tecuciului de Podişul Covurlui şi se desfăşoară între localităţile Ploscuţeni, jud. Vrancea, pe Siret şi Stoicani pe Prut, traversând judeţul Galaţi, pe direcţia NV-SE, pe o distanţă de aproximativ 90 de km. Traseul sistemului defensiv antic urmează o direcţie de la E la V traversând Dealul Băluş şi Valea Gerului până la intersecţia cu DJ Cudalbi - Valea Mărului, schimbându-şi apoi brusc direcţia către NV pe terasa Câmpiei Tecuciului până în dreptul DJ 251 Valea Mărului - Matca.
Construită în secolul IV p. Chr., această fortificaţie, cu rol militar, prezintă un aspect interesant prin poziţia şanţului, care nu este spre nord, ca în celelalte valuri din Moldova, ci spre sud. Arheologul Radu Vulpe, pornind de la această observaţie şi bazându-se pe textul antic al lui Ammianus Marcellinus, referitor la zidul lui Atanaric, a atribuit goţilor această operă strategică.
Traseul valului poate fi urmărit pe direcţia sud-est, solul având o culoare mai deschisă şi fiind puţin mai înălţat, până la şoseaua ce face legătuara cu Valea Mărului, la Km 57,400 de la Galaţi.
ObservațiiPrimele recunoaşteri şi identificări în teren au fost făcute de C. Schuchhardt în anul 1885 şi R. Vulpe împreună cu colectivul şantierului arheologic Poiana, în anii 1948-1949. Ultimele identificări în teren au fost făcute de arheologul Mihalache Brudiu în anii 80-90 ai secolului al XX-lea. În campania din 1950 prof. Radu Vulpe a efectuat o recunoaştere în teren, pe traseul valului lui Athanric, menţionând că "venind din est, dinspre Stoicani pe Prut, dinspre Fântânele, valul continuă clar vizibil spre N-V până aproape de şoseaua Cuca-Galaţi, în dreptul km.22 de pe această şosea, unde a fost examinat de colectivul nostru, în acest loc, unde poartă numele de Troienaş, el are o lăţime de 24m(afară de şanţ) şi o înălţime de cca. 1 m. Şanţul este situat în partea de sud şi păstrează o adâncime de 0,50 m. De aici continuă paralel cu şoseaua spre N-V pe circa 1 km, urmele sale slăbind progresiv până ce dispar cu totul în marginea văii numită Zăvoiul, la 2 km sud de satul Cuca. Acelaşi cercetător a urmărit traseul "la 2 km de Cuca şi l km nord de satul Plevna din com. Rediu, în pădurea Braniştea de pe dealul Albina, am dat din nou de val care aici este foarte bine păstrat, înalt de 2 m până la 3 m şi lat de 3,8 m" . Prin urmare, rezultă că valul nu a putut fi urmărit, cu exactitate, pe teritoriul localităţii Cuca din cauza stării rele de conservare a acestuia.
Arheologul Mihalache Brudiu, în anii 1970, a putut identifica traseul începând din valea Zăvoiului. Acesta consemna faptul că "valul continuă spre nord, pe marginea interfluviului Arcari până într-un punct din marginea viei fostului CAP Cuca, unde aceasta se lăţeşte puţin spre vest. Acolo valul îşi schimbă direcţia şi după ce traver¬sează Platoul Arcari trece şoseaua Galaţi-Cuca, la km 25,200, îndreptîndu-se spre baza de recepţie a porumbului din marginea de sud-est a localităţii Cuca. După ce intră în vatra comunei, nu mai poate fi urmărit, în schimb reapare pe latura de vest a localităţii în curtea locuitorului Dumitru Benea, a cărui casă se află chiar pe val. Apoi urcă pe Dealul Ţarinei(nu pe dealul Albina, după cum menţionează prof. R. Vulpe) şi după ce coboară panta spre vest intră în pădurea Braniştea de lângă localitatea Plevna, unde a fost cercetat şi de prof. R. Vulpe" . De aici, traseul valului continuă pe podiş, prin pădurea satului Plevna, unde este conservat foarte bine, la nord de Cudalbi, până în localitatea Ploscuţeni din judeţul Vrancea.
Suprafața sitului Valul se întinde pe o porţiune de circa 6,6 km.
Stare de conservareprecară / 13.05.2019
Riscuri antropiceAgricultură intensivă: 4 / 13.05.2019
Data ultimei modificări a fişei18.7.2019
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
Val  Epoca migraţiilor (III î. Hr.- IV d. Hr.) neprecizată Pe teritoriul comunei Cudalbi prezenţa valului poate fi sesizată atât în nord-vestul comunei, cât şi la nord-est. Valul este puternic aplatizat de lucrările agricole, iar prezenţa acestuia se poate observa doar în lipsa vegetaţiei. Pe traseul valului pământul are o culoare mai deschisă şi este uşor ridicat. De folos în sesizarea valului sunt şi ortofotoplanurile care oferă o imagine de ansamblu asupra traseului şi schimbărilor de direcţie a acestuia.

La est de şoseua Cudalbi-Valea Mărului, arheologul Mihalache Brudiu a efectuat, în anii 80 ai secolului XX, o cercetare de teren care a completat substanţial observaţiile lacunare lăsate de Radu Vulpe. Astfel, venind dinspre est spre vest, M. Brudiu consemna că valul: "după ce traversează cumpăna apelor la intersecţia cu şoseaua Băleni-Cudalbi, coboară spre Valea Rea, trece peste capătul sudic al unui interfluviu şi pe la marginea de nord a unei mlaştini din Valea Rea, şi urcă versantul vestic al acestei văi, în diagonală cu direcţia SSE-NNV, până pe creştetul Dealului Bujorăştilor, trece pe lângă o movilă din marginea drumului de care, apoi, după ce traversează interfluviul de 2 km lăţime a acestui deal, când trece pe lângă un crov cu diametrul de 80 m, începe să facă o curbă spre sud, astfel încât, la coborârea pe versantul estic al Dealului Bujorăştilor, valul are o direcţie E-V". M. Brudiu notează că apoi valul de la "baza versantului ia o direcţie de 45° spre SV, trece pârâul Bujorăştilor pe lângă capătul sudic al unui interfluviu şi urcă pe versantul vestic al acestei văi, ajungând pe Dealul Islazului (sau Dealul Părângăriei), unde valul este înalt de 30 cm şi lat de 15 m, iar şanţul este adânc de 25 cm şi lat de 7—8 m. De la acest punct, valul continuă consecvent în direcţia NE-SV, ca o dungă de sol mai deschisă, trecând peste Valea Ciungilor, apoi urcă pe un platou şi continuă în aceeaşi direcţie pe la nord de obârşia Văii Iepelor şi la sud de punctul Brebeni, trece pe Dealul Băluş sau Puţanca şi de la partea superioară a versantului Văii Satului ia o direcţie E-V". Arheologul M. Brudiu consemnează în continuare că "după ce traversează, în aceeaşi direcţie, interfluviul acestui deal, coboară pe versantul estic al văii Gerului, prin via CAP. Continuă cu aceeaşi direcţie, trece peste şesul văii Gerului, pe lîngă Fântâna lui Niculae Istrate (Melu), urcă pe versantul vestic al văii Gerului şi ajunge la şoseaua Galaţi-Tecuci, pe la 400 m nord de comuna Cudalbi".
 
 
Cercetare:
  Tip cercetare An cercetare Număr campanie Observații Colectiv Instituţii
1. diagnoză 2012 Cercetarea s-a realizat pe baza autorizației 245/2012
Nume Prenume Rol
JUGĂNARU Gabriel 1
PARNIC Valentin 1
Instituţia Rol
Muzeul de Istorie "Paul Păltănea" din Galați 1
2. evaluare de teren 1949-1951
Nume Prenume Rol
RADU VULPE

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, București, 2004, p. 1207, poz. 45 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. DMASI, Proiectul Listei Monumentelor Istorice, 1991 [Proiect LMI] (sursa fişei de sit)
3. Sit arheologic, Valul lui Atanaric, U.A.T. Cudalbi, jud. Galați [Fişă analitică] (sursa fişei de sit)
4. Schuchhardt, C., Archäologisch-Epigraphische Mitteilungen aus Österreich-Ungarn, Wien, 1885 [Publicaţie]
5. Vulpe, Radu, Valul din Moldova de Jos, SCIVA, I, 2, 1950 [Publicaţie]
6. Vulpe, Radu, Activitatea şantierului arheologic Poiana- Tecuci, SCIVA, II, 1, 1951, 177-216 [Publicaţie]
7. Vulpe, Radu, Şantierul Poiana, SCIVA, III, 1952, 191-230 [Publicaţie]
8. Vulpe, Radu, Le vallum de la Moldavie inferieur et le "Mur" d'Athanaric, Gravenbage Mouton (extras), 1957 [Publicaţie]
9. Brudiu, Mihalache, Cercetări arheologice în zona Valului lui Athanaric, Danubius, VIII-IX, 1979 [Publicaţie]
10. Croitoru, C.2004, Fortificaţii liniare romane în stânga Dunării de Jos (secolele I - IV p. Chr.), I, Gala'i, 2004 [Publicaţie]
11. Jugănaru, Gabriel; Parnic, Valentin; Adamescu, Adrian, Construire instalații tehnologice de suprafață la grupul de colectare gaze 1 Cudalbi. Conductă de transport gaze de la grupul 1 Cudalbi la conducta de transport gaze existentă DN 500 Onești-Șendreni., 2013 [Raport de diagnostic arheologic.]