Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   13178.26
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   AG-II-m-B-13416
Nume   Biserica Sf. Ilie din oraşul Piteşti
Județ   Argeş
Unitate administrativă   Municipiul Piteşti
Localitate   Piteşti
Adresa   Strada Fraţii Goleşti, nr. 1
Reper   Biserica se află la marginea centrului oraşului Piteşti, la intersecţia străzilor Fraţii Goleşti cu Calea Craiovei, la aproximativ 2 km de râul Argeş.
Reper hidrografic - nume   Argeş
Reper hidrografic - tip   râu
Utilizare teren   locuire
Categorie   structură de cult
Tip   edificiu religios
Observații   Zona de protecţie se constituie: pe B-dul Republicii, pe limita nordică a proprietăţilor cu nr. cadastrale 102571-102572 şi 101849, pe str. Cuza-Vodă, pe limita estică a proprietăţii cu nr. cadastral 100976, pe limita posterioară a proprietăţilor din str. Mircea Vodă până la proprietatea cu nr. cadastral 83699, apoi pe limita ei sudică până la str. Egalităţii şi intersecţia dintre B-dul Republicii şi Calea Craiovei.
Suprafața sitului   aproximativ 400 m2
Stare de conservare   bună / 25.11.2020
Riscuri naturale   Cutremur: 4 / 25.11.2020; Inundaţii: 1 / 25.11.2020; Incendii: 4 / 25.11.2020; Insecte: 1 / 25.11.2020; Tornade: 1 / 25.11.2020; Exces de apă în sol: 1 / 25.11.2020; Exces de salinitate în sol: 1 / 25.11.2020; Exces de aciditate în sol: 1 / 25.11.2020
Riscuri antropice   Incendii provocate: 1 / 25.11.2020
Regim de proprietate   privat
Proprietar   Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului
Data ultimei modificări a fişei   16.07.2021
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca modernă (Sec. XIX)    

Amplasat în mahalaua Cojocarilor, lăcaşul actual a fost sfinţit la 22 mai 1828 de către mitropolitul Ţării Româneşti, Grigorie al IV-lea Dascălul.
Cea dintâi reparaţie i s-a făcut în anul 1856, când s-a şi pictat în ulei de către pictorul N. Stoenescu. Între anii 1894-1896 i s-a făcut a doua reparaţie, adăugându-i-se şi pridvorul. Între anii 1926-1934 s-a făcut subzidirea, s-a refăcut acoperişul din tablă şi s-a pictat, tot în ulei, de către pictorul Gh. Belizarie.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, la bombardamentul din luna mai 1944, o bombă aruncată pe biserică i-a distrus altarul şi naosul cu turla centrală. După terminarea războiului a fost refăcută în forma ei originară, acoperită din nou şi pictată în frescă de către pictorul Emil Ivănescu, între anii 1946-1956, cu sprijinul enoriaşilor. A fost târnosită de către P. S. Episcopul Argeşului şi Muscelului Iosif Gafton, la 30 noiembrie 1958.
Biserica este construită în formă de arce cu abside poligonale şi semisferice în interior, pridvor închis cu uşi în trei laturi, cu uşă la altar. Pridvorul din faţă este de la reparaţia făcută în 1894-1896. Are două turle mari, iar în faţă are două turle mai mici, laterale celor mari. Cele trei turle din faţă sunt din schelet de lemn. În turla principală din faţă, sunt fixate clopotele bisericii.
Catapeteasma este din stejar sculptat de către sculptorul Iliescu, realizată la ultima renovare, din anii 1946-1956. În lunilie iunie-decembrie ale anului 1991 a fost restaurată pictura.

Aşa cum a sugerat Eugenia Greceanu, pe locul actualei biserici cu hramul Sf. Ilie ridicată între 1826-1828 de breasla cojocarilor din Piteşti (în frunte cu Pandele Petre şi soţia sa, Păuna), se poate presupune că a existat un alt lăcaş „începând cu secolul al XVII-lea, dacă avem în vedere economia oraşului“. Ipoteza ar putea fi confirmată sau infirmată în urma unor sondaje arheologice realizate în curtea şi în apropierea locaşului, acţiune destul de greu de întreprins datorită construcţiilor moderne şi a imediatei vecinătăţi a străzilor Fraţii Goleşti şi Craiovei.

 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. periegheză 2020

Muzeul Județean Argeș PĂDURARU Marius
DUMITRESCU Ion

Bibliografie
1. Bălan, Constantin, Inscripții medievale și din epoca modernă a României. Județul istoric Argeș (sec. XIV-1848), Editura Academiei Române, București, 1994, 376-377 [Publicaţie]
2. Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Pitești, ediția a II-a, Paralela 45, Pitești, 96 [Publicaţie]
3. Mavrodin,Teodor, Episcopia Argeșului (1793‒1949), Pitești, 2005, 313-314 [Publicaţie]
4. Păduraru, Marius, 2020 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)
 
Fotografii sit

>
Scroll