Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României
Cod RAN   5531.01
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   AB-II-m-A-00384
Nume   Situl Mănăstirii Bisericii de lemn Sf. Nicolae de la Valea Lupşii (Lupsa(magh.), Wolfsdorf (germ.))
Județ   Alba
Unitate administrativă   Lupşa
Localitate   Valea Lupşii
Reper   la 3 km de sat, în cătunul Haldina
Reper hidrografic - nume   Arieş
Reper hidrografic - tip   râu
Categorie   structură de cult/religioasă
Tip   biserică
Descriere   Biserica din lemn "Sf. Nicolae", din 1429 a Mănăstirii Lupşa a fost ridicată de cnezii din familia Lupşa. A fost restaurată în 1694, pictată de Johannes Somosinus şi Ştefan Ghearlos şi tencuită în 1865. Are un valoros candelabru cioplit în lemn şi o colecţie de icoane din sec. XVIII.
Observații   În veacul XVIII, Mănăstirea a fost ameninţată cu dărâmarea de către generalul Bucow, deoarece era ortodoxă. În 1832, centrul monahal este desfiinţat, lăcaşul devenind biserică parohială pentru credincioşii din cătunele apropiate.
Stare de conservare   medie / 01.02.2011
Regim de proprietate   privat
Proprietar   BOR
Data ultimei modificări a fişei   10.12.2014
 
Descoperiri în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică de lemn  Epoca medievală (1429)    

Biserica de lemn a fostei Mănăstiri Lupşa se compune din absida altarului de formă poligonală , naos dreptunghiular cu tavan necasetat. La 1694 a avut loc a intervenţie asupra bisericii prilej cu care a fost renovat şi tăvănit naosul şi altarul. Picturile acestora sunt în stilul renaşterii, cu elemente florale şi vegetale şi nici o imagine cu caracter religios.


 
Biserică de lemn  Epoca medievală târzie (sec. XVIII)    

Biserica actuală a fost mărită în sec. XVIII, când i se adaugă micul pronaos, care de fapt este un pridvor închis, peste care se ridică turnul-clopotniţă. Dimensiunile reduse ale pronaosului se explică prin faptul că lăcaşul era biserică mănăstirească şi nu biserică de mir, parohială. Cu ocazia refacerii bolţilor absidei, i se adaugă în partea de vest, pronaosul. Vechiul portal în arc frânt de pe faţada vestică a naosului a fost mutat pe latura sudică a pronaosului, iar între cele două încăperi au fost perforate două deschideri. În naos se păstrează o bună parte din pictura datată prin inscripţia de la proscomidie în 1750. Pictura de la 1750 este realizată în spirit tradiţional dar cu influenţe ale artei brâncoveneşti.


 

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 51, poz. 612 [Ordin MCC]
2. Porumb, Marius, Două ctitorii româneşti din sec. al XV-lea: Biserica Sf. Gheorghe şi Mănăstirea Lupşa, Acta Musei Napocensis, XVI, Cluj, 1979, 620-633 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)