Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României
Cod RAN5531.01
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010AB-II-m-A-00384
NumeSitul Mănăstirii Bisericii de lemn Sf. Nicolae de la Valea Lupşii (Lupsa(magh.), Wolfsdorf (germ.))
JudețAlba
Unitate administrativăLupşa
LocalitateValea Lupşii
Reperla 3 km de sat, în cătunul Haldina
Categoriestructură de cult/religioasă
Tipbiserică
DescriereBiserica din lemn "Sf. Nicolae", din 1429 a Mănăstirii Lupşa a fost ridicată de cnezii din familia Lupşa. A fost restaurată în 1694, pictată de Johannes Somosinus şi Ştefan Ghearlos şi tencuită în 1865. Are un valoros candelabru cioplit în lemn şi o colecţie de icoane din sec. XVIII.
ObservațiiÎn veacul XVIII, Mănăstirea a fost ameninţată cu dărâmarea de către generalul Bucow, deoarece era ortodoxă. În 1832, centrul monahal este desfiinţat, lăcaşul devenind biserică parohială pentru credincioşii din cătunele apropiate.
Stare de conservaremedie / 01.02.2011
Regim de proprietateprivat
ProprietarBOR
Data ultimei modificări a fişei10.12.2014
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică de lemn  Epoca medievală (1429)   Biserica de lemn a fostei Mănăstiri Lupşa se compune din absida altarului de formă poligonală , naos dreptunghiular cu tavan necasetat. La 1694 a avut loc a intervenţie asupra bisericii prilej cu care a fost renovat şi tăvănit naosul şi altarul. Picturile acestora sunt în stilul renaşterii, cu elemente florale şi vegetale şi nici o imagine cu caracter religios.  
Biserică de lemn  Epoca medievală târzie (sec. XVIII)   Biserica actuală a fost mărită în sec. XVIII, când i se adaugă micul pronaos, care de fapt este un pridvor închis, peste care se ridică turnul-clopotniţă. Dimensiunile reduse ale pronaosului se explică prin faptul că lăcaşul era biserică mănăstirească şi nu biserică de mir, parohială. Cu ocazia refacerii bolţilor absidei, i se adaugă în partea de vest, pronaosul. Vechiul portal în arc frânt de pe faţada vestică a naosului a fost mutat pe latura sudică a pronaosului, iar între cele două încăperi au fost perforate două deschideri. În naos se păstrează o bună parte din pictura datată prin inscripţia de la proscomidie în 1750. Pictura de la 1750 este realizată în spirit tradiţional dar cu influenţe ale artei brâncoveneşti.  

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 51, poz. 612 [Ordin MCC]
2. Porumb, Marius, Două ctitorii româneşti din sec. al XV-lea: Biserica Sf. Gheorghe şi Mănăstirea Lupşa, Acta Musei Napocensis, XVI, Cluj, 1979, 620-633 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)