Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   33505.06
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   BN-II-a-A-01725
Nume   Biserica Ortodoxă cu hramul "Sfinţii Mihail şi Gavriil" de la Vermeş
Județ   Bistriţa-Năsăud
Unitate administrativă   Lechinţa
Localitate   Vermeş
Adresa   DJ151, nr. 18 A
Reper   Biserica se află pe partea stângă a drumului DJ151 şi a căii ferate spre Lechinţa.
Reper hidrografic - nume   Lechinia
Reper hidrografic - tip   pârâu
Forma de relief   depresiune
Utilizare teren   locuire
Categorie   structură de cult
Tip   edificiu religios
Descriere   Biserica se află pe dealul din partea vestică a satului, fiind înconjurată de un zid de incintă.
Stare de conservare   grav afectat / 03.08.2021
Riscuri naturale   Cutremur: 1 / 03.08.2021; Incendii: 3 / 03.08.2021; Alunecări de teren: 2 / 03.08.2021
Riscuri antropice   Afectare parţială: 3 / 03.08.2021
Regim de proprietate   privat
Proprietar   Parohia Ortodoxă Vermeş
Data ultimei modificări a fişei   04.08.2023
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
fundaţie  Epoca medievală timpurie     Cel mai important context identificat în această secţiune este fundaţia unui zid, C2 (Fig.18) ce iese în exterior spre interiorul secţiunii şi care apare sub nivelul zidului fundaţiei actuale a bisericii. Acesta apare la adâncimea de 130 cm şi are un rezalit de 50 cm făţă de zidul actual. Între cele două ziduri există un strat compact de umplutură cu mortar, piatră şi pămânnt ce a angrenat şi material arheologic, printre care şi fragmente ceramice medievale şi de epoca bronzului.  
Biserică  epoca medievală (1497-1871)    

Se încadrează printre bisericile fortificate săseşti construite în perioada de trecere dintre goticul târziu şi Renaştere. Biserica-sală e compusă dintr-o navă cu patru travee şi dintr-un cor poligonal, alungit. Pe latura nordică nava e flancată de patru contraforturi, iar pe latura sudică şi în jurul corului sunt amenajate câte cinci contraforturi.
Primul paroh atestat documentar este Jacobus, amintit în registrul de socoteli a dijmelor papale din anul 1332. Ca în majoritatea parohiilor din districtul Bistriţei urmele primului lăcaş de cult sunt greu de reperat din cauza amplei campanii de construcţii din a doua jumătate a secolului al XV-lea care a amplificat sau rezidite multe din bisericile anterioare. La Vermeş singurele elemente care fac trimitere la un edificiu mai timpuriu sunt ferestrele circulare, înzidite în axul central al sanctuarului, care sunt caracteristicile arhitecturii religioase din a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
După reformă, comunitatea bisericii a trecut la religia luterană. În 1570 în actele procesului dintre învăţătorul şi clopotarul local este menţionat şi turnul-clopotniţă al bisericii. Turnul şi portalurile renascentiste ale bisericii aparţin deceniului al şaselea al secolului al XVI-lea. Zidul de incintă a bisericii a fost construită în 1579.
În 1775 interiorul bisericii evanghelice a fost reamenajat în mod radical: bolta veche a bisericii a fost schimbată în bolţi a vela, care au fost decorate cu o bogată stucatură în stil rococo.
Istoricul bisericii este pe scurt marcat de următoarele evenimente:
- între 1571-1579 a fost ridicat turnul clopotniţă în vremea parohului Nicolaus Hannicus însă nivelele superioare ale turnului au fost refăcuteîn 1901;
- în anul 1775, când au fost introduce actualele bolţi de factură barocă;
- în 1821 a fost renovat turnul;
- în 1852 biserica a suferit unele reparaţii după cum menţionează inscripţia Hoc templum renovatum est 1852. Pastore M.F. Scholtes, judice Johann Rodelt, K.M. Christian Broser, David Wollmann;
- în 1861 a fost confecţionat noul altar în stil neogotic, format din trei panouri în care erau pictate: în centru Răstignirea, în stânga Iisus în Templu iar în dreapta Botezul, realizate de Carl Koller în 1862, şi se instalează orga confecţionată de meşterii tâmplari Raidel din Cluj, Johann Waldemaier din Viena şi Beer din Bistriţa, cu suma de 894 florini. O nouă orgă, confecţionată la Timişoara a fost achiziţionată în 1912;
- în 1864 – este adus un nou clopot turnat în Austria la Viena, cu 1170 fl.v.a.
- în 1871 a fost refăcut acoperişul, au fost ridicate porticurile de pe faţadele de vest şi sud de către maistrul zidar Georg Donaubauer din Bistriţa şi se amenajează scările de acces către biserică, tot atunci fiind amplasate şi stranele de nord şi vest din navă;
- în 1901 turnul a fostacoperit cu tablă;
- în 1923 şi în 1942 au fost întreprinse unele reparaţii ale bisericii, dar nu ştim exact în ce au constat acestea.

BN-II-m-A-01725.01 
mormânt de înhumaţie  Epoca bronzului     Acesta s-a conturat în stratul de steril la adâncimea de 125 cm şi are dimensiunile de 195 lungime şi 50/55 cm lăţime. Mormântul a fost acoperit în partea sud-vestică de acele cărămizi medievale, care în mod miraculos nu l-au afectat. Stare lui de conservare este una destul de bună.
La o analiză sumară osteologică s-a constatat că este vorba de un personaj masculin, care nu depăşeşte vârsta de 35 de ani şi care a suferit o traumă craniană severă. Din păcate, în afara de fragmente ceramice de epoca bronzului şi fragmente de silex, alte elemente de datare nu au putut fi identificate.
 
Groapă  Epoca contemporană     Aceasta atinge adâncimea până în steril de 120 cm şi are dimensiunile de 175 cm lăţime şi 160 cm lungime. Umplutura gropii a conţinut: moloz cu mortar, un număr mare de fragmente de oase de schelet, ceramică modernă şi medivală mixată, pise de fier, unele cert moderne, resturi de sticlă modernă, iar pe fundul gropii au apărut resturi de mase plastice.

Cu certitudine această groapă a fost făcută în perioda contemporană, probabil în epoca interbelică, sau imediat după Al Doilea Război Mondial, iar în interiorul ei au fost depuse resturile unor schelete identificate în momentul în care s-au făcut săpături în zona respectivă.
 
Turn clopotniţă  epoca medievală târzie-epoca modernă (1571 -1901)    

Turnul-clopotniţă se află la aproximativ 10 metri la est de capătul corului bisericii, iar intrarea spre biserică se practica prin parterul turnului. Pe parcursul timpului, majoritatea incintei fortificate din secolul al XVI-lea a dispărut, doar în apropierea intrării putând fi detectate unele porţiuni scunde ale acesteia.

BN-II-m-A-01725.02 
Zid de incintă  Epoca medievală târzie (sec. XV-XVI)       BN-II-m-A-01725.03 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. cercetare preventivă 2022

340/05.09.2022

Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud ZĂGREANU Radu

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 298, poz. 740-743 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. Lista Monumentelor Istorice 2015, Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 113 bis/15.II.2016, București, 2016, 342, https://patrimoniu.ro/images/lmi-2015/LMI-BN.pdf [Publicaţie]
3. Fabini, Hermann, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I, Heidelberg, 2002 [Publicaţie]
4. Zăgreanu, Radu, 2022 [Fişă de sit]
5. Stierl, Johann, Wermesch, ein Dorf in Siebenbürgen, ein Heimatbuch, Traun, 1968 [Publicaţie]
6. Rusu, Adrian Andrei, Castelarea Carpatică : fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Mega, Cluj-Napoca, 2005 [Publicaţie]
7. Iambor, Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005 [Publicaţie]
8. Kádár, József, Szolnok-Dobokavármegye monographiája (Monografia Comitatului Szolonok-Dăbâca), Dej, 1901 [Publicaţie]
 
Fotografii sit

Scroll