Necropola plană de aici este cunoscută numai din descoperiri întâmplătoare. Înainte de Primul Război Mondial, cu ocazia amenajarii grajdurilor pentru fosta Şcoală Militară de Subofiţeri de la mânăstirea Bistriţa, a fost descoperită o urnă funerară. În anul 1965, cu ocazia săpării fundaţiilor la Şcoala Profesională Specială nr.20 (situată pe partea stângă a drumului de acces spre mânăstire), s-a descoperit un depozit de 33 vase, arse secundar, într-o groapă de formă circulară, cu diametrul de 1,30m şi adâncimea de -0,60m. Vasele, sparte ritual, de forme şi mărimi diferite, erau depuse pe o vatră portativă (se află la Muzeul Judeţean Vâlcea în Colecţia de arheologie şi artă feudală Govora) cu diametrul de 1,25m, cu marginile înălţate şi grosimea de 5-6 cm, ce era fixată la baza gropii cu bolovani de râu. Groapa a fost datată între sec.VII-VI î.Hr. (625-500 î.Hr.), fiind pusă în legătură cu practicile rituale, având un caracter cultic, reprezentând ex votouri aduse unor divinităţi. Ca forme pot fi menţionate: străchini evazate sau cu marginea arcuită spre interior, căni, vase pântecoase, vase borcan,un vas cu trei guri cilindrice şi patru apucători, iar deasupra maxima rotujire décor în relief, caneluri, butoni , etc.