Se găseşte în spatele şanţului din secoll al III-lea. A fost umplut cu pământ galben scos din săpătura şanţului, tasat ulterior, pigmenat cu var. Are o lăţime de 4 metri.

Turnul de nord-vest are o formă dreptunghiulară, cu un ieşind semicircular în exteriorul zidurilor şi cu dimensiunile de 6,5 x 4,6 metri. Prezintă o cameră interioară de 2,6 x 1,7 metri. A fost serios afectat de spolierea materialelor de construcţie.

A fost cercetat complet.

Pentru castrul de pământ sunt documentate două subfaze. Faza din timpul lui Traian încă nu a fost identificată arheologic. Faza a doua a castrului de pământ a început după anul 119 p. Chr. Din această perioadă au fost descoperite puţine descoperiri arheologice, monede şi câteva vase de tip terra sigillata. Castrul de pământ avea un plan patrulater, orientat cu colţurile către cele patru puncte cardinale. Ocupa un perimeteru de 190,40 x 169 metri, cu porta praetoria orientată spre est, spre râpa Oltului. Incinta sa constră dintr-un val de pământ lat de 6 metri, negru la bază şi gălbui în partea superioară. Pe coama dealului funcţiona un drum de rond construit din cărămizi cu dimensiunile de 43X28x8 metri, aşezate dirept pe pământ. Lăţimea drumului era de 1,10 metri. Nu a fost identificată o instalaţie de tip berma pentru această perioadă. Primul şanţ de apărare era lat de 4,8 metri şi adânc de 3,5 metri. Şanţul se întreruprea în faţa porţilor. Nu se cunosc construcţii interioare în acest moment.

Castrul a fost ocupat de ala I Hispanorum, fapt atestat de cărămizile ştampilate cu legenda AH descoperite în perimetrul castrului.

Este cel mai mare castru de piatră din Oltenia. Castrul are un plan patrulater, cu colţurile orientate pe direcţia punctelor cardinale, cu porta praetoria orientate spre est, spre râul Olt. Dimensiunile incintei fortificate din piatră sunt de 198 x 176,6 metri. În exteriorul zidurilor, castrul era apărat de trei şanţuri şi două valuri de pământ. Praetentura castrului era relativ mică având cam aceleaşi dimensiuni ca în faza castrului de pământ 2. Raetentura era ceva mai mare. Drumurile castrului sunt foarte late: via principalis are lăţimea de 24 de metri şi era nepavată, via praetoria are lăţimea de 16,2 metri şi fusese pavată cu piatră şi fragmente de cărămizi legate cu mortar, via decumana era lată de 14,2 m fiind pavată la fel ca via praetoria iar via quintiniana era lată de 13 metri şi nepavată. Zidul de incintă a fost construit în partea exterioară a primului val de pământ şi avea o temelie lată de 1,5 metri şi înaltă de 0,5 metri. Zidul s-a păstrat într-o stare de conservare mediocră din cauza spolierii din perioadele recente.

Castrul de piatră este datat începând cu anul 205 potrivit unei inscripţii de marmură identificate de Tocilescu în fundaţia zidului.

Valul de pământ 1 (Agger 1) a fost realizat din pământ galben puternic presat, scos din săparea primului şanţ de apărare. Avea o lăţime de şase metri. Începând cu anul 205 a fost reamenajat pentru construirea incintei din piatră.

Primul şanţ de apărare se găseşte chiar în faţa bermei. Făcea parte din sistemul defensiv al castrului de pământ 1, având lăţimea de 4,7 metri şi adâncimea de 3,5 metri. Este de tipul fossa fastigata iar umplutura sa conţine o mare cantitate de piatră de calcar, pietre de râu şi ţigle şi cărămizi sparte, ca urmare a ruinării şi prăbuşirii zidului castrului. Este încă vizibil pe teren şi pe imaginile satelitare. A fost afectat de lucrările agricole şi edilitare moderne. Din punct de vedere stratigrafic au fost identificate trei faze de colmatare a şanţului. Cea mai densă este partea inferioară, ce marchează prăbuşirea zidului. Deasupra se găseşte un strat gros de 80 de cm de culoare maro - închis, cu pietre de calcar şi fragmente de cărămizi. Al treilea nivel de umplere este jalonat de dungi subţiri de pietriş la partea superioară şi inferioară.

Berma era o platformă de pământ puternic bătut, întărit, lată de 2,4 metri şi situată în faţa incintei din piatră a castrului din secolului al III-lea, respectiv în faţa sanţului de apărare al castrului de pământ.

Se află la o distanţă de 11,2 metri de zidul castrului şi la 4 metri de primul şanţ. Are lăţimea de 4,2 metri şi adâncimea de 3,15 metri. Este vizibil atât în teren cât şi pe imaginile satelitare. A fost afectat de lucrările edilitare şi agricole dar nu a fost astuptat complet.

Se află la o distanţă de 6 metri de şanţul al doilea de apărare. A fost săpat în forma literei V, dar are fundul rotunjit. Are o lăţime de 6 metri şi o adâncime de 3,3 metri.

Este vizibil pe teren sub forma unei ridicături continue. Are lăţimea de 6 metri şi a fost realizat din pământ galben, bine tasat, scos din săparea şanţului 3, în spatele căruia se află.

Porta praetoria ste orientată spre est, spre Olt, din locul de unde puteau surveni atacuri. Era o partă cu două intrări, largi de 3,10 - 3,25 m, între care se afla un pilon de zidări de 4,3 x 2,5 m. Era flancată de două bastioane de formă dreptunghiulară (6,67 x 5,45 de metri la exterior).

Porta decumana este orientată spre vest. Prezintă o intrare simplă, largă de 3,3 metri. Era flancată de două bastioane de formă patrulateră.

Porta principalis dextra este orientată spre sud. Prezintă o intrare simplă, lată de 3,45 de metri. Era flancată de două bastioane de formă dreptunghiulară (6,4 x 5,75 m). La mijlocul distanţei dintre cele două bastioane a fost identificat un canal subteran de scurgere a apelor fluviale din castru.

Porta principalis sinistra era orientată spre nord. Prezenta o intrare simplă şi era flancată de două bastioane patrulatere.

Are planul patrulater cu dimensiunile de 43,2 x 37,4 metri, cu faţada orientată spre est şi laturile lungi paralele cu laturile lungi ale castrului. Este alcătuită din intrare, atrium, basilica şi încăperile de pe latura din spate. La colţul de sud-vest este prevăzută cu o instalaţie de hipocaust.